Concediu fără plată – Ce înseamnă și când se poate acorda?

Blog

Ce înseamnă concediu fără plată?

Concediul fără plată reprezintă un interval de timp în care salariatul își întrerupe activitatea profesională, fie pentru rezolvarea unor situații personale, fie în vederea formării profesionale, fără a primi o remunerație pentru perioada respectivă.

Concediu fără plată în Codul Muncii

Concediul fără plată este reglementat în mod expres de dispozițiile art. 153 din Codul Muncii conform căruia salariații au dreptul la concedii fără plată, acordate pentru rezolvarea unor situații personale. Raportat la durata pentru care se acordă concediile fără plată în acest caz, potrivit aceluiași articol, aceasta se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

Discută cu un avocat specializat în dreptul muncii din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Important de menționat este faptul că perioada pentru care angajatul solicită concediu neplătit pentru situații personale nu constituie vechime în muncă.

În egală măsură, Codul Muncii mai reglementează o categorie de concediu fără plată, respectiv concediul fără plată pentru formare profesională. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 154 din Codul Muncii, salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională, care se pot acorda cu sau fără plată.

Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa, iar durata acestuia nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efective în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.

Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională.

Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.

Așadar, Codul muncii reglementază două categorii de concedii fără plată, respectiv:

  • Concediu fără plată pentru interese personale;
  • Concediu fără plată pentru formare profesională.

Refuz concediu fără plată

În principiu, angajatorul nu poate refuza nejustificat acordarea concediului fără plată salariatului. Dar, în cazul concediului fără plată pentru formare profesională, în conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (2) din Codul Muncii, angajatorul poate respinge solicitarea salariatului de a-și lua concediu fără plată, însă numai în cazul în care absenţa acestuia ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii angajatorului.

Diferența dintre concediu fără plată și suspendare

Preliminar, trebuie menționat faptul că suspendarea unui contract individual de muncă și un concediu fără plată sunt două instituții diferite, reglementate de Codul Muncii. Suspendarea contractului individual de muncă este reglementată de art. 49-54 din Codul Muncii, iar concediul fără plată de art. 153-154 din același act normativ.

Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni:

  • de drept;
  • prin acordul părţilor;
  • prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

Aceasta are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi totodată a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator. Cu toate acestea, pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor, în contextul în care acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

În egală măsură, ca efect al suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.

Dacă suspendarea contractului de muncă intervine din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.

Deși, astfel cum am menționat supra, în cazul unui concediu fără plată și în cel al unui suspendări a contractului individual de muncă, discutăm de două instituții diferite, totuși între acestea există o legătură determinată de efectele pe care acestea le produc, respectiv atât pe perioada suspendării, cât și pe perioada concediului fără plată, salariatul își întrerupe activitatea profesională, fără a primi o remunerație pentru perioada respectivă.

De asemenea, concediul fără plată poate reprezenta o cauză de suspendare a contractului individual de muncă prin acordul părților.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 54 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.