Jocul companiilor aeriene: Îți datorează bani, dar speră să nu-i ceri!

Când ați fost ultima dată într-un aeroport și ați văzut zboruri întârziate sau anulate? Probabil vi s-a spus să aveți „răbdare” sau că sunt „circumstanțe excepționale” care nu pot fi evitate. Dar știați că, în foarte multe cazuri, aveți dreptul legal la despăgubiri financiare de până la 600 de euro? Și totuși, realitatea arată că majoritatea pasagerilor renunță la aceste compensații, fie din lipsă de informare, fie din convingerea că nu merită efortul.

Între timp, companiile aeriene își consolidează profiturile printr-o combinație de strategii menite să descurajeze orice demers legal: refuzuri vagi, promisiuni fără răspuns, suprarezervări intenționate și o comunicare ambiguă despre drepturile pasagerilor. An de an, milioane de euro care ar trebui să ajungă în buzunarele pasagerilor rămân în conturile marilor operatori de zbor.

Acest articol analizează cum funcționează acest mecanism, ce drepturi au pasagerii conform legislației europene și, cel mai important, de ce refuzul de a acționa nu este o opțiune. Dacă ați avut vreodată un zbor anulat sau întârziat, este momentul să descoperiți ce puteți face pentru a nu mai fi doar un număr într-o statistică a pasivității.

Regulamentul (CE) 261/2004

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 (în continuare „Regulamentul”) prevede un sistem diferențiat de compensații pentru zborurile întârziate sau anulate. Pentru a putea beneficia de compensații în temeiul regulamentului european este necesar fie ca zborurile să plece de pe un aeroport situat pe teritoriul Uniunii Europene, fie ca acestea să fie operate de transportatori comunitari care sosesc în UE din țări terțe. În cel de al doilea caz, este necesar ca pasagerii să nu fi primit deja asistență, beneficii sau compensații în țara terță în cauză.

Zbor anulat

Conform art. 7 din Regulament, dacă un zbor este anulat, pasagerii au dreptul la compensații financiare, stabilite în funcție de distanța dintre aeroportul de plecare și de sosire, indiferent de prețul biletului achiziționat:

•       250 EUR pentru zboruri de până la 1.500 km.
•       400 EUR pentru zboruri intracomunitare de peste 1.500 km și pentru zboruri între 1.500 și 3.500 km.
•       600 EUR pentru zboruri care depășesc 3.500 km.

Despăgubiri întârziere avion

Compensațiile prevăzute de art. 7 din Regulament nu se acordă doar pentru pasagerii zborurilor anulate, ci și pentru pasagerii zborurilor întârziate, din moment ce orice întârziere mai mare de 3 ore este asimilată unui zbor anulat.

Prin urmare, în situația în care zborul rezervat are o întârziere de mai bine de trei ore, pasagerii au posibilitatea de a fi despăgubiți cu suma de 250 EUR pentru zboruri de până la 1.500 km, 400 EUR pentru zboruri intracomunitare de peste 1.500 km și pentru zboruri între 1.500 și 3.500 km sau 600 EUR pentru zboruri care depășesc 3.500 km.

În acest sens, o primă variantă pe care o au la dispoziție pasagerii este de a solicita despăgubirile cuvenite direct de la companiile aeriene, însă această modalitate, de cele mai multe ori, nu are niciun rezultat. Astfel,  în cazul în care operatorii aerieni refuză acordarea acestora, singura variantă prin care pasagerii pot obține compensațiile antereferite este reprezentată de formularea unei acțiuni în fața instanței de judecată.

Mai exact, pasagerii care au rezervat un zbor care a întârziat sau a fost anulat, pentru a obține despăgubirile cuvenite, au posibilitatea de a se adresa instanței de judecată printr-o cerere de valoare redusă.

Întârzierile îndelungate sau chiar anularea zborurilor reprezintă inconveniente a căror existență este cunoscută de publicul larg, sens în care apare întrebarea câți dintre pasageri decid să formuleze o cerere de valoare redusă în vederea obligării operatorilor aerieni la plata compensațiilor.

În acest sens, prin consultarea portalului instanțelor de judecată, concluzionăm că există pe rolul instanțelor naționale, următoarele dosare în curs de soluționare, prin raportare la patru dintre cele mai cunoscute linii aeriene:

Wizz Air zboruri anulate

În cazul unor zboruri anulate de către oricare operator de transport aerian din cadrul WIZZ AIR GROUP, cum ar fi Wizz Air Hungary Ltd, Wizz Air Malta Limited, Wizz Air UK Ltd., pasagerii au posibilitatea de a formula o cerere de valoare redusă către instanța de judecată prin care să solicite obligarea companiei aeriene la plata compensațiilor de 250 EUR, 400 EUR, 600 EUR, după caz.

Datele disponibile public, ne arată că pe rolul instanțelor de judecată, la momentul redactării prezentei analize, există aproximativ 11.034 de cauze având ca pârâți operatorii de zbor aerian din cadrul WIZZ AIR GROUP, atât în primă instanță, cât și în fața instanțelor de apel.

Tarom zboruri anulate

În același timp, COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE TAROM SA are calitatea de pârâtă în 3.663 dosare având ca obiect cerere de valoare redusă la momentul consultării datelor publice de pe portalul instanțelor de judecată.

Ryanair zboruri anulate

Mai departe, compensații de 250 EUR, 400 EUR, 600 EUR, după caz, au fost solicitate de către pasagerii zborurilor înârziate sau anulate pe cale judiciară și de la compania RYANAIR DAC, într-un număr de 1.139 de dosare aflate în curs de soluționare în anul 2025.

Lufthansa zboruri anulate

Compania aeriană DEUTSCHE LUFTHANSA AKTIENGESELLSCHAFT, a acumulat și aceasta un număr de 522 de dosare având obiect cerere de valoare redusă care încă nu au primit o soluție definitivă a instanței de judecată până la momentul redactării acestei analize.

Optica departamentului Blaj Law specializat în drepturi aeriene

Din datele prezentate mai sus, prin raportare la un număr de patru companii aeriene, în anul 2025, la momentul redactării prezentei analize, pe rolul instanțelor de judecată naționale se află 16.358 de cauze  în curs de soluționare, având ca obiect recuperarea compensațiilor financiare pentru zboruri întârziate și anulate pe calea cererii de valoare redusă. La o primă vedere, acest număr poate părea unul considerabil.

Totuși, din experiența acumulată în cadrul departamentului de drepturi aeriene Blaj Law, care reprezintă în prezent atât persoane fizice cât și companii de recuperare a compensațiilor pentru zboruri întârziate sau anulate, numărul de 16.358 de dosare în curs de soluționare este unul chiar scăzut.

Această optică este susținută de gestionarea a mii de dosare de către departamentul nostru, sens în care vom prezenta motivele pentru care considerăm că pasivitatea pasagerilor în vederea recuperării compensațiilor financiare este nejustificată:

•       Dispozițiile Regulamentului (CE) 261/2004 sunt clare și nu lasă loc de interpretare, astfel în prezența deținerii documentelor justificative care atestă rezervarea, distanța și întârzierea sau anularea zborului, cererile de valoare redusă sunt, cu siguranță, admisibile;
•       Tot prin raportare la claritatea Regulamentului (CE) 261/2004, companiile aeriene nu au posibilitatea, în mod obiectiv, de a formula apărări eficiente care să fie susținute real de incidența unor dispoziții legale favorabile;
•       Rata de respingere  a cererilor de valoare redusă este una scăzută, singurele motive care ar putea exonera companiile aeriene de la plata despăgubirilor fiind incidența unor circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă ar fi fost luate toate măsurile rezonabile și care justifică întârzierea sau anularea zborurilor, cum ar fi:  condițiile meteorologice nefavorabile fac imposibilă operarea în siguranță a zborului, cazurile în care apar probleme grave ce țin de securitatea zborului respectiv, precum și circumstanțele excepționale la nivel național care afectează desfășurarea normală a transportului aerian;
•       Chiar și așa, de multe ori, circumstanțele extraordinare sunt invocate de către companiile aeriene în mod superficial, fără ca acestea să fie dovedite, aspect care conduce la admiterea pretențiilor pasagerilor.
•       Prin formularea unei cereri de valoare redusă, corelativ cu obținerea compensațiilor financiare, pasagerii pot obține și dobânda legală penalizatoare aferentă compensațiilor.

Concluzionând cele prezentate mai sus, și gândindu-ne la un avion de linie standard, cu o capacitate medie de 180-200 de locuri, dacă un singur zbor este întârziat sau anulat, toți acești pasageri ar avea dreptul să solicite compensații financiare. Realitatea, însă, este că majoritatea pasagerilor nu acționează în niciun fel pentru a obține compensațiile financiare cuvenite, fie din lipsă de informare, fie din convingerea că un astfel de demers ar fi complicat sau inutil. Această pasivitate oferă companiilor aeriene un avantaj tacit, permițându-le să evite plăți care le sunt impuse prin lege pentru disconfortul creat pasagerilor.

Cum tratează companiile aeriene pasagerii care solicită compensațiile financiare?

În puținele cazuri în care pasagerii solicită companiilor aeriene compensațiile financiare, operatorii de zbor adoptă următoarele conduite:

1.       Refuzul acordării compensațiilor financiare pe motivul incidenței unor circumstanțe excepționale.

Cu titlu de exemplu, vă prezentăm una dintre comunicările tipice realizate de WIZZ AIR, prin care invocă incidența unor circumstanțe excepționale. De ce este relevant? În principiu, deși aceștia invoca incidența unor circumstanțe excepționale care ar justifica întârzierea sau anularea zborului, în cadrul proceselor în instanță având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor, aceste circumstanțe excepționale nu sunt dovedite de către companiile aeriene.

Ce ne spune această practică?

O astfel de conduită ne lasă să credem că este doar o metodă de a induce pasagerilor ideea că orice demers pe cale judiciară în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite nu ar avea succes, mai ales în contextul în care o parte din pasageri probabil consideră că nu ar putea să dovedească lipsa unor astfel de circumstanțe, deși proba existenței acestora incubă companiilor aeriene.

Mai mult, există și cazuri în care, în cadrul procesului în instanță, deși anterior companiile aeriene au transmis pasagerilor că nu sunt eligibili pentru a obține despăgubiri, susținând că sunt incidente circumstanțe excepționale care îi exonerează de la răspundere, companiile aeriene sunt de acord, subit, la plata despăgubirilor.

2.       „Promisiunea”  făcută de companii cu privire la investigarea cazului

În unele cazuri, companiile aeriene par la început dispuse să remedieze neplăcerile cauzate de întârzierea sau anularea zborurilor prezentând o falsă disponibilitate, prin solicitarea unor informații sau documente suplimentare. Totuși, discuția dintre pasageri și companiile aeriene se finalizează cu promisiunea celor din urmă de a reveni cu mai multe informații despre soluționarea cererilor de despăgubiri.

3.       Tăcerea.

În numeroase situații, răspunsurile similare celui de mai jos, primite de pasageri, reprezintă singura comunicare din partea operatorilor aerieni, fără a oferi alte clarificări referitoare la procesul de despăgubire. Este evident că, de cele mai multe ori, companiile aeriene nu revin cu un răspuns ulterior și, în astfel de cazuri, pasagerii nu beneficiază de compensațiile financiare care li se cuvin.

Companiile aeriene, de multe ori, își modifică poziția în cadrul proceselor în instanță având ca obiect compensațiile financiare pentru zborurile întârziate sau anulate. După refuzuri inițiale și invocarea unor circumstanțe excepționale care ar justifica întârzierile sau anulările, acestea oferă ulterior compensații pasagerilor în cadrul procesului. Acest comportament este deseori dictat de dorința de a evita costuri suplimentare, precum dobânda legală penalizatoare și cheltuieli de judecată. Prin urmare, acordarea sumelor datorate înainte de soluționarea definitivă a dosarului devine pentru companii o strategie de minimizare a pierderilor financiare.

Din păcate, întârzierile îndelungate și anularea zborurilor, urmate de refuzul de plată a compensațiilor, nu sunt singurele practici care afectează în mod negativ pasagerii, multe dintre acestea trecând chiar neobservate. Spre exemplu, WIZZ AIR, în anul 2024, a fost acuzată de comunicare înșelătoare, operatorul aerian inducând în eroare pasagerii prin modul în care și-a prezentat serviciul de check-in automat, determinându-i să opteze pentru pachete mai scumpe. Deși compania aeriană a fost amendată cu 770.000 de euro de către autorități, nu putem ignora profiturile obținute din buzunarele pasagerilor prin astfel de practici, cum ar fi și vânzarea mai multor bilete decât capacitatea reală a navei.

Tot în anul 2024, compania Rynair a încălcat drepturile pasagerilor prin perceperea unor taxe suplimentare pentru bagajele de mână, rezervarea locurilor și imprimarea cardurilor de îmbarcare la terminalele aeroportuare. De asemenea, compania a fost acuzată de lipsa de transparență în informarea consumatorilor, ceea ce le-a afectat capacitatea de a compara ofertele și de a lua decizii informate, fiind amendată cu 108 milioane de euro.

După cum am văzut mai sus, comportamentul economic al pasagerilor este influențat de strategii subtile aplicate de companiile aeriene și de marile corporații, care afectează pasagerul încă de la momentul achiziționării biletului. Fără să realizeze, pasagerii sunt expuși unor mecanisme care le influențează alegerile, iar mai apoi îi determină să accepte pierderi ca fiind „normale” sau „inevitabile”. Suprarezervarea zborurilor, lipsa de transparență în comunicarea drepturilor pasagerilor sau întârzierile sistematice pentru care nu se oferă explicații reale sunt doar câteva exemple de practici care descriu raportul de forțe dintre consumatori și companii.

Probabil, fiind puși în fața unei întârzieri sau anulări a zborului, pasagerii consideră că nu merită efortul de a realiza demersuri în vederea obținerii compensațiilor financiare. Însă, în calitate de consumatori, pasagerii se află oricum pe o poziție de inferioritate, chiar anterior unui astfel de eveniment. Astfel, pasagerii ajung să dezvolte o formă de pasivitate economică, acceptând taxe suplimentare impuse fără o justificare clară, își asumă întârzieri și anulări fără a cere despăgubiri și, în final, renunță la drepturi pe care legea le garantează.