Reducțiunea liberalităților excesive

Blog

Ce înseamnă reducțiunea liberalităților excesive?

În cursul vieții, o persoană are libertatea de a dispune de bunurile sale prin diverse mijloace, inclusiv prin donații sau prin întocmirea unui testament care instituie legatari. Aceste acte de dispoziție cu titlu gratuit, prin care o persoană înstrăinează bunuri fără a primi o compensație în schimb, sunt cunoscute sub numele de liberalități. În cazul legatelor testamentare, legatarul dobândește dreptul de proprietate asupra bunurilor respective la momentul decesului testatorului.

Cu toate acestea, dreptul de a dispune de propriile bunuri nu este absolut, ci suportă anumite limitări impuse de lege. Aceste limitări sunt stabilite în favoarea unor rude apropiate ale persoanei decedate, cunoscute sub numele de moștenitori rezervatari. Categoria moștenitorilor rezervatari include descendenții (copii, nepoți, strănepoți), părinții și soțul supraviețuitor. Limitările se aplică atât donațiilor făcute în timpul vieții, cât și legatelor ori dezmoștenirilor stipulate prin testament. Deși aceste acte nu sunt interzise, ele trebuie să se încadreze în anumite limite prevăzute de lege pentru a proteja interesele moștenitorilor rezervatari.

Moștenitorii rezervatari au dreptul, în temeiul legii, la o parte din moștenire numită rezervă succesorală. Acest drept există chiar și împotriva voinței exprese a persoanei decedate, care ar fi putut încerca să dispună de bunurile sale prin testament sau prin încheierea unor contracte de donație. Conform legii, rezerva succesorală reprezintă jumătate din cota-parte din succesiune ce i s-ar fi cuvenit moștenitorului legal în absența liberalităților (donații sau legate) ori dezmoștenirilor.

Complementar rezervei succesorale există noțiunea de cotitate disponibilă. Aceasta reprezintă acea parte din moștenire care nu este rezervată prin lege și de care persoana decedată poate dispune în mod liber, fără restricții, prin liberalități.

Pentru a stabili corect rezerva succesorală și cotitatea disponibilă, este necesară determinarea valorii masei succesorale, care include totalitatea bunurilor și valorilor de orice fel care au aparținut defunctului. Procesul de stabilire a masei succesorale implică mai multe etape. Mai întâi, se determină activul brut al moștenirii, prin însumarea valorii tuturor bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii. Apoi, se calculează activul net al moștenirii, scăzând pasivul succesoral din activul brut. În final, se realizează o reunire fictivă, doar în scop de calcul, adăugând la activul net valoarea donațiilor făcute de cel care lasă moștenirea.

În situația în care, după determinarea valorii concrete a masei succesorale, se constată că liberalitățile făcute de către defunct depășesc cotitatea disponibilă și aduc astfel atingere rezervei succesorale, acestea urmează să fie reduse în limitele cotității disponibile. Această reducere se face la cererea moștenitorilor rezervatari și poartă numele de reducțiune a liberalităților excesive.

Reducțiunea reprezintă, așadar, o sancțiune aplicabilă liberalităților care depășesc limitele legale, având ca efect lipsirea acestora de efecte în măsura necesară pentru întregirea rezervei succesorale. Este important de menționat că dacă nu există moștenitori rezervatari, dreptul de a dispune al celui care lasă moștenirea este nelimitat.

Dreptul de a cere reducțiunea aparține în primul rând moștenitorilor rezervatari (descendenți, părinți și soț supraviețuitor). În plus, acest drept se extinde și la succesorii moștenitorilor rezervatari, adică la moștenitorii acestora. De asemenea, creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari pot solicita reducțiunea pentru a-și proteja propriile interese financiare.

Reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza pe cale amiabilă, prin acordul tuturor părților interesate. În acest caz, procedura de dezbatere succesorală și reducțiunea liberalităților excesive se vor efectua în fața notarului public competent. În absența unui acord între părți, reducțiunea poate fi solicitată în fața instanței de judecată.

Reducțiunea liberalităților excesive – termen

Legislația prevede un termen specific în care poate fi cerută reducțiunea liberalităților excesive. Acest termen este de 3 ani și începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, care corespunde cu data decesului, așa cum este aceasta înregistrată în certificatul de deces. Există însă o prevedere specială pentru situațiile în care moștenitorii nu au avut cunoștință de existența unor donații sau legate la momentul deschiderii moștenirii. În aceste cazuri, termenul de 3 ani începe să curgă de la data la care moștenitorii au luat cunoștință de existența acestor liberalități și de caracterul lor excesiv.

O particularitate importantă a acțiunii în reducțiune este că excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv. Aceasta înseamnă că, deși acțiunea principală în reducțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, dreptul de a invoca reducțiunea pe cale de excepție, ca mijloc de apărare într-un proces, nu este limitat în timp.

Această reglementare complexă a reducțiunii liberalităților excesive reflectă efortul legiuitorului de a echilibra libertatea persoanei de a dispune de bunurile sale cu necesitatea de a proteja interesele familiale și de a asigura o anumită echitate în distribuirea patrimoniului succesoral.