Vechime minimă pentru pensie de boală

Blog

Pensionarea pe caz de boală, astfel cum este cunoscută în limbajul comun, se referă la pensia de invaliditate reglementată prin dispozițiile art. 68 – 82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, pentru a beneficia de pensie de invaliditate, solicitantul trebuie să îndeplinească o serie de condiții referitoare atât la starea de sănătate efectivă, cât și la perioada de cotizare și vechime în muncă.

Cine are drept la pensie de boală? Vechime minimă pentru pensie de boală

Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care, deși nu au împlinit vârsta standard de pensionare, și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă și a bolilor profesionale (inclusiv elevii, ucenicii și studenții a căror invaliditate a survenit în timpul și din cauza practicii profesionale), neoplaziei, schizofreniei, SIDA, ori a bolilor obișnuite ce nu au legătură cu munca.

De asemenea, are dreptul la pensie de invaliditate persoana care a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, care a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

În aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă, se acordă și persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă în contextul participării la Revoluția din Decembrie 1989, dacă erau cuprinși într-un sistem de pensii anterior ivirii invalidității din această cauză.

Invaliditatea diferă în funcție de gradul de reducere a capacității de muncă, fiind instituite astfel trei categorii:

  1. De gradul I – deficiență funcțională gravă, capacitate de muncă și autoservire inexistentă
  2. De gradul II – deficiență funcțională accentuată, capacitate de muncă diminuată și capacitate de autoservire păstrată
  3. De gradul III – deficiență funcțională medie, capacitate de muncă diminuată și capacitate de autoservire păstrată.

Cu privire la vechimea minimă pentru pensia pe caz de boală, se acordă un stagiu potențial, pentru determinarea căruia trebuie avute în vedere, pe de-o parte, stagiul complet de cotizare pentru deschiderea dreptului la pensia pentru limita de vârstă (Anexa 5 la lege) și, pe de altă parte, stagiul de cotizare efectiv realizat de solicitant până la momentul formulării cererii pentru pensia de invaliditate. Astfel, stagiul potențial pentru acordarea pensiei de invaliditate este egal cu diferența dintre stagiul complet de cotizare și stagiul efectiv realizat.

Cu toate acestea, persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate care a survenit din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca, pot beneficia de pensie de boală doar dacă au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege. Observăm astfel că normele legale fac o distincție în privința stagiului potențial, prin raportare la natura evenimentului care a produs efecte asupra capacității de muncă a beneficiarului.

Potrivit art. 76 din Legea 263/2010, pentru aceste persoane, stadiul de cotizare este prezentat sistematic astfel:

Vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale Stagiul de cotizare realizat (ani)
până la 20 ani 1
de la 20-23 ani 2
23-25 ani 3
25-29 ani 6
29-33 ani 9
33-37 ani 11
37-41 ani 14
41-45 ani 17
45-49 ani 20
49-53 ani 23
53-57 ani 25
57-60 ani 26
Peste 60 de ani 27

 

Pentru persoanele în drept să obțină o pensie de invaliditate, punctajul lunar aferent stagiului potențial este de:

  • 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
  • 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;
  • 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate;

Mai mult, pe lângă pensia de boală, pensionarii încadrați în gradul I de invaliditate beneficiază și de o indemnizație de însoțitor, în cuantumul prevăzut de lege, de 80% din valoarea punctului de pensie.

Acte necesare dosar pensie boală

Solicitantul unei pensii pe caz de boală, trebuie să se adreseze Casei Județene de Pensii cu o cerere căreia să îi anexeze, pe lângă documentele cu privire la identitatea acestuia și documente doveditoare ale afecțiunii medicale cât și ale vechimii în muncă și perioadele de cotizare la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Prin intermediul acestor documente, persoana solicitantă este necesar să probeze gradul de invaliditate în care se încadrează, respectiv motivele pentru care nu este aptă să lucreze în condiții normale, cât și tratamentele cărora este supusă și istoricul medical până la acel moment.