Bunuri dobândite înainte de căsătorie în caz de deces

Blog

Căsătoria implică nu doar o uniune emoțională, ci și una patrimonială, guvernată de regimul matrimonial al bunurilor. Acest din urmă aspect determină modul în care soții dețin și administrează averea lor, atât în timpul vieții, cât și după decesul unuia dintre ei. În cele ce urmează, vom analiza complexitatea situației bunurilor achiziționate anterior căsătoriei în eventualitatea decesului unui soț și implicațiile juridice ce decurg din aceasta.

După 5 ani de căsătorie, bunurile devin comune?

În rândul populației persistă o concepție eronată conform căreia trecerea timpului ar transforma automat bunurile soților în proprietate comună. Această idee, deseori asociată cu o presupusă perioadă de cinci ani de la căsătorie, nu are niciun fundament legal. În realitate, regimul matrimonial al bunurilor este stabilit fie prin dispozițiile legii, fie prin voința soților exprimată într-o convenție matrimonială și rămâne neschimbat indiferent de durata căsătoriei.

Legislația română instituie ca regulă generală regimul comunității de bunuri. Acesta prevede că averea dobândită de oricare dintre soți în timpul căsătoriei devine, din momentul achiziției, proprietate comună în devălmășie. Totuși, legea recunoaște și existența bunurilor proprii ale fiecărui soț, cum ar fi cele moștenite sau primite ca donație, obiectele personale, instrumentele necesare profesiei, creațiile intelectuale, premiile și recompensele, compensațiile pentru prejudicii personale și bunurile care înlocuiesc alte bunuri proprii.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 340 din Codul civil “Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri;

f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.”

Prin urmare, bunurile achiziționate înainte de oficializarea căsătoriei rămân în proprietatea exclusivă a soțului care le-a dobândit, cu excepția cazului în care soții decid altfel printr-o convenție matrimonială.

Ce se întâmplă cu bunurile dobândite înainte de căsătorie în caz de deces?

Decesul unuia dintre soți aduce în prim-plan chestiunea succesiunii. Bunurile dobândite de defunct înainte de căsătorie intră în componența masei succesorale și urmează regulile generale ale moștenirii prevăzute de Codul Civil.

înmormântare

Soțul rămas în viață dobândește calitatea de moștenitor legal, alături de alte rude ale defunctului. Cota sa din moștenire variază în funcție de gradul de rudenie al celorlalți moștenitori. Astfel, în prezența copiilor defunctului, soțul supraviețuitor primește un sfert din avere. Dacă defunctul nu are descendenți, dar are părinți și frați în viață, soțul supraviețuitor primește o treime din moștenire. În absența descendenților și a părinților, dar în prezența fraților defunctului, soțul supraviețuitor moștenește jumătate din avere. Când concurează doar cu rude mai îndepărtate, precum bunicii sau unchii defunctului, soțul supraviețuitor primește trei sferturi din moștenire. În lipsa oricăror alte rude cu drept de moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga avere a defunctului.

Succesiune bunuri dobândite înainte de căsătorie

Procesul de succesiune pentru bunurile achiziționate anterior căsătoriei urmează aceleași principii ca pentru orice alt bun din patrimoniul defunctului. Moștenitorii legali, incluzând soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții și rudele colaterale, vor primi părți din moștenire conform prevederilor legale, ținând cont de gradul lor de rudenie cu defunctul și de categoria de moștenitori cu care concurează.

Totuși, defunctul are posibilitatea de a influența distribuția bunurilor sale prin intermediul unui testament. Acest act juridic unilateral permite testatorului să desemneze beneficiari specifici și să stabilească proporțiile în care aceștia vor moșteni. Voința testatorului prevalează asupra regulilor moștenirii legale, cu condiția respectării limitelor impuse de rezerva succesorală – partea din moștenire pe care legea o garantează anumitor categorii de moștenitori, precum descendenții, părinții și soțul supraviețuitor.

În absența unui testament sau în cazul în care moștenitorii nu ajung la un acord privind împărțirea bunurilor, se poate recurge la procedura partajului judiciar. În acest caz, instanța va decide asupra modalității de distribuire a bunurilor între moștenitori.