Ce este de făcut dacă un moștenitor refuză să se prezinte la succesiune?

Blog

Succesiunea este reglementată de Cartea a IV-a din Codul Civil (Legea nr. 287/2009), în special de art. 953 și următoarele. Procedura succesorală notarială este detaliată în Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.

Conform art. 1103 Cod Civil, moștenitorii au un termen de opțiune succesorală de un an de la data deschiderii moștenirii. În această perioadă, aceștia pot accepta sau renunța la succesiune. Acceptarea succesiunii poate fi atât expresă, cât și tacită. 

semnare document

Acceptarea expresă implică o declarație explicită de asumare a calității de moștenitor, realizată printr-un înscris autentificat de către notarul public sau printr-un înscris sub semnătură privată. Pe de altă parte, acceptarea tacită se manifestă prin acțiuni care pot fi întreprinse doar în calitate de moștenitor.

Legea specifică diverse acțiuni ce pot fi considerate acceptare tacită, cum ar fi vânzarea drepturilor asupra moștenirii (vânzarea moștenirii), renunțarea la moștenire în favoarea unor moștenitori specifici (care implică în fapt acceptarea moștenirii, urmată de un act de dispoziție, cum ar fi vânzarea sau donația bunurilor moștenite) sau administrarea definitivă a bunurilor moștenite. 

Actele precum edificarea unei construcții pe terenul moștenit ori mutarea definitivă a moștenitorului în locuința moștenită de la defunct au, de asemenea, valoarea unor acte de acceptare tacită a moștenirii.

Actele de conservare sau administrare provizorie, cum ar fi reparațiile urgente, nu echivalează cu acceptarea tacită, cu excepția cazurilor în care intenția de a accepta moștenirea este evidentă.

Discută cu un avocat Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Dacă un moștenitor refuză să se prezinte la succesiune și nu își exercită dreptul de opțiune în termenul de un an, se prezumă că a renunțat la moștenire. Această prezumție de renunțare devine valabilă după expirarea termenului de un an de la data decesului lui decujus, dacă moștenitorul, citat conform legii, nu demonstrează că și-a exercitat (expres sau tacit) dreptul de opțiune succesorală. 

Astfel, conform art. 1.112 art. (1) și (2) din Codul civil “este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea expresă la moștenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103

Prezumția de renunțare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moștenirii, dacă succesibilul, citat în condițiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală.

În situații justificate, instanța poate reduce termenul de opțiune succesorală la cererea unei părți interesate. Neexercitarea acestui drept în termenul redus echivalează cu renunțarea la moștenire. Această ipoteză este prevăzută la art. 1.113 din Codul civil, care are următorul conținut: “Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, să își exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanța judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1.103. Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire.”

În practică, dacă moștenitorii au solicitat dezbaterea procedurii succesorale de către notarul public, iar un moștenitor refuză să se prezinte la succesiune, notarul public îl va cita pentru a-i aduce la cunoștință necesitatea exercitării dreptului de opțiune în termenul legal. Procedura succesorala notarială se continuă doar după clarificarea situației moștenitorului absent. Dacă situația rămâne neclarificată, ceilalți moștenitori sunt sfătuiți să se adreseze instanței pentru dezbaterea succesiunii și partajul bunurilor.

Astfel, în cazul în care un moștenitor nu poate fi contactat sau refuză să își exercite dreptul de opțiune, ceilalți moștenitori pot apela la instanță. Moștenitorii absenți vor fi citați la ultima adresă cunoscută.

Codul Civil prevede măsuri speciale pentru conservarea bunurilor succesorale în situații de urgență, cum ar fi sigilarea bunurilor sau desemnarea unui custode de către notar. În cazuri excepționale, se poate numi un curator special pentru administrarea bunurilor.

Este important de reținut că aplicarea prezumției de renunțare la succesiune a moștenitorului care nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală este un subiect juridic delicat, având în vedere că moștenitorul poate dovedi oricând că a acceptat tacit succesiunea în cadrul termenului de un an de la decesul lui de cujus. 

Astfel, dacă un moștenitor refuză să se prezinte la succesiune, este recomandat ca ceilalți moștenitori să se adreseze instanței de judecată. Acționarea promptă și conform prevederilor legale este fundamentală pentru protejarea drepturilor tuturor părților implicate. Consultarea unui avocat specializat este, de asemenea, recomandată pentru gestionarea unei astfel de situații.