Ce înseamnă redevența?

Blog

Redevența este definită în art.7 pct. 36 din Codul fiscal, ca fiind o plată de orice natură primită pentru folosirea ori dreptul de folosință al bunurilor sale create inițial. Tot în același articol se enumeră resursele care pot fundamenta un drept la redevență. Fără a realiza o enumerare limitativă, putem aminti: drepturile de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau științifice; dreptul de a efectua înregistrări audio, video ori diverse spectacole sau emisiuni; orice brevet, invenție, inovație ori franciză; orice know-how; precum și numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

Potrivit Codului fiscal, nu vor fi considerate redevențe următoarele categorii de plăți:

  • plăţile pentru achiziţionarea integrală a oricărei proprietăţi sau a oricărui drept de proprietate asupra tuturor elementelor menţionate mai sus;
  • plăţile pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;
  • plăţile pentru achiziţionarea integrală a unui drept de autor asupra unui software sau a unui drept limitat de a-l copia exclusiv în scopul folosirii acestuia de către utilizator sau în scopul vânzării acestuia în cadrul unui contract de distribuţie;
  • plăţile pentru obţinerea drepturilor de distribuţie a unui produs sau serviciu, fără a da dreptul la reproducere;
  • plăţile pentru accesul la sateliţi prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau petrolului, în situaţia în care clientul nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau unor tehnologii similare;
  • plăţile pentru utilizarea serviciilor de telecomunicaţii din acordurile de roaming, a frecvenţelor radio, a comunicaţiilor electronice între operatori.

Cum se calculează redevența?

De regulă, redevența reprezintă un procent din venitul obținut în urma utilizării proprietății creatorului, însă, aceste sume pot fi negociate în funcție de dorințele și interesele părților implicate. Condițiile de plată a redevențelor sunt prevăzute în contractul de licență care se încheie între părți, pe lângă celelalte aspecte esențiale, precum: durata contractului, limitele geografice, tipul de produse cu reduceri speciale de redevențe etc.

Care este diferența dintre chirie și redevență ?

Diferențierea între chirie și redevență este relevantă în contextul în care discutăm despre diferența dintre un contrat de concesiune și un contract de locațiune.

Astfel, în contractul de concesiune, o parte, anume concedentul, transmite celeilalte părți, concesionarul, spre administrare o activitate economică, un serviciu public ori un teren proprietate publică, în schimbul unui preț, care în acest caz reprezintă o redevență. În schimb, în ceea ce privește contractul de locațiune ori contractul de închiriere, o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, locatarului, folosința unui anumit bun pentru o perioadă determinată, în schimbul unui preț, denumit chirie.

Un aspect important ce necesită a fi menționat este că natura juridică a unei redevențe care este născută dintr-un contract de concesiune încheiat cu o autoritate publică locală este aceea a unei chirii, nefiind vorba, în această situație, de o creanță fiscală, întrucât ea se naște din convenția părților și nu dintr-un raport de drept fiscal existent între părți.