Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

În încercarea de a răspunde la majoritatea întrebărilor adresate de persoanele care sunt cercetate pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în cele ce urmează vom realiza o scurtă analiză a incriminării din actuala legislație.

Astfel, în cuprinsul Titlului VII, Capitolul II din Codul penal, textul de lege al art. 335 incriminează fapta de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, care face parte din grupa infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice. 

În concret, dispozițiile art. 335 prevăd următoarele: 

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. 

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are drept de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. 

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.

Preliminar, se impune a fi menționat că dispozițiile analizate nu pot fi disociate de normele cuprinse în Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulației pe drumurile publice. Așadar, subliniem că prin termenii ,,autovehicul”, ,,drum public” și ,,vehicul”, se înțeleg următoarele: 

• autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule;

• drum public – orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

• vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.

Prin urmare, pentru ca fapta să constituie infracțiune, în oricare dintre variantele incriminate, este necesară și întrunirea condițiilor mai sus enumerate, după caz.

Revenind, textul de incriminare al dispozițiilor art. 335 din Codul penal are ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și înglobează în conținutul său trei modalități de comitere, și anume: 

Prima modalitate de comitere a infracțiunii presupune: o acțiune de conducere comisă de o persoană care nu posedă permis de conducere, respectiv ca acțiunea de conducere a autovehiculului sau tramvaiului să se realizeze pe un drum public. În concret, aceasta este varianta simplă de comitere a infracțiunii, precum și cea mai răspândită în practica judiciară. 

A doua modalitate de comitere a infracțiunii se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care se află în una dintre următoarele situații:

• deține un permis de conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv;
• căreia i-a fost retras permisul de conducere; 
• al cărei permis de conducere i-a fost anulat;
• al cărei drept de a conduce i-a fost suspendat;
• care nu are dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul României.

Se observă că limitele de pedeapsă sub aspectul comiterii infracțiunii într-una dintre modalitățile enumerate mai sus sunt mai reduse, respectiv de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

În ceea ce privește această modalitate de comitere, subliniem că instanța supremă a pronunțat recent o hotărâre de interes pentru conducătorii auto care nu posedă permis de conducere eliberat de autoritățile abilitate din România, dar care au permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie. 

Astfel, prin Decizia nr. 78/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că potrivit legislaţiei române, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care deţine un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence”) constituie infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Totodată, precizăm și faptul că persoanelor aflate în situațiile cuprinse în alin. (2) a art. 335 din Codul penal, li se reține permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia, după caz. În situația în care se reține permisul de conducere, acestora li se eliberează o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație. 

Nu în ultimul rând, menționăm că pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal conduce la anularea permisului de conducere eliberat de autoritarea română.

Ultima modalitate de comitere a infracțiunii constă în acțiunea de încredințare a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre următoarele situații: 

• nu posedă permis de conducere;
• are permisul de conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România; 
• se află sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.

Referitor la această ipoteză este important de precizat că încredințarea trebuie să se refere atât la remiterea autovehiculului, cât și la oferirea consimțământului în ceea ce privește conducerea acestuia. Cu alte cuvinte, agentul trebuie să cunoască că încredințarea vehicului urmează să rezulte în conducerea acestuia pe drumurile publice de către o persoană aflată în una dintre situațiile mai sus menționate. 

Totodată, se mai impune a fi făcută o precizare în raport de modalitatea încredințării unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane care se află sub influența alcoolului. 

Astfel, suplimentar față de condițiile enumerate mai sus, precizăm că în acord cu Decizia nr. 14/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a fi reținută infracțiunea în modalitatea încredințării, este necesar ca persoana căreia i se încredințează vehiculul să aibă o alcoolemie de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge. 

Cu alte cuvinte, dacă o persoană încredințează un vehicul, spre a fi condus spre drumurile publice, unei persoane care se află sub influența alcoolului, iar celei din urmă i se prelevează mostre biologice de sânge a căror rezultat este de mai puțin de 0.80 g/l alcool pur în sânge, nu se va atrage răspunderea penală a persoanei care a încredințat vehiculul. 

Ce este de reținut în raport de cele trei modalități de comitere este faptul că infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 335 se comite întotdeauna cu intenție. Aceasta înseamnă că dacă fapta este săvârșită din culpă, nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea infracțiunii.

 Dacă ai o problemă legală, contactează acum un avocat din Cluj de la Blaj Law!

S. Bogdan, D. A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea specială. Analize, explicații, comentarii. Perspectiva clujeană, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 599.