Contencios Administrativ – Sfatul avocatului

Blog

Contencios administrativ – definiție

Noțiunea de contencios administrativ desemnează litigiile în care cel puțin una dintre părțile implicate este o autoritate publică, iar obiectul vizează anularea totală sau parțială a unui act administrativ sau obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ/realizarea unei operațiuni administrative – atunci când acesta nu a răspuns la o solicitare în termenul legal de 30 de zile sau a refuzat în mod nejustificat emiterea actului solicitat.

În oricare dintre aceste ipoteze, persoana vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin conduita activă sau pasivă a unei autorități publice, poate solicita despăgubiri materiale și/sau morale pentru prejudiciul ce i s-a cauzat prin emiterea unui act administrativ nelegal, prin nesoluționarea în termenul legal sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, după caz.

Acțiunea în contencios administrativ

Procedura de soluționare a cererilor în materie de contencios administrativ își găsește reglementarea în Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, act normativ care conține reglementări referitoare la condițiile de exercitare și obiectul acțiunii în contencios administrativ, procedura prealabilă, procedura de soluționare a cererilor, competența instanței, soluțiile ce pot fi pronunțate de instanță și calea de atac, dar și norme care reglementează procedura de executare silită a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ.

Discută cu un avocat specializat în contencios administrativ din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Procedura de plângere prealabilă în contencios administrativ

Procedură prealabilă este obligatoriu de parcurs atunci când finalitatea urmărită de petent este aceea de a obține anularea în tot sau în parte a unui act administrativ prin care i-au fost lezate drepturile sau interesele legitime.

În baza acestei proceduri petentul are obligația de a se adresa mai întâi autorității emitente a actului sau autorității ierarhic superioare, printr-o plângere prealabilă, solicitând revocarea totală sau parțială a actului administrativ.

În măsura în care autoritatea publică sesizată cu plângerea prealabilă nu răspunde în termenul legal de 30 de zile de la recepționarea plângerii, sau în cazul în care răspunsul este unul nefavorabil, persoana în cauză se va putea adresa instanței de contencios administrativ pentru a solicita anularea actului.

Parcurgerea procedurii prealabile nu este necesară atunci când se atacă refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere. Practic,  într-o astfel de ipoteză scopul urmărit nu este acela de a obține anularea actului care conține refuzul, ci acela de a obține obligarea autorității publice la emiterea actului administrativ solicitat, ceea ce nu corespunde premisei de la art. 7 din Legea 554/2004 care reglementează procedura prealabilă.

Termenul de introducere a plângerii prealabile este de regulă 30 de zile și se calculează de la data comunicării actului administrativ individual sau de la data la care persoana interesată a luat la cunoștință de existența și conținutul acestuia, după cum cel care introduce plângerea este destinatarul actului sau un terț lezat în drepturile sau interesele sale legitime prin act. În această din urmă ipoteză, pentru motive temeinice plângerea se va putea introduce și peste termenul de 30 de zile, însă nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

În cazul actelor administrative normative introducerea plângerii prealabile nu este legată de un anumit termen, aceasta putând fi formulată oricând.

În ceea ce privește contractele administrative, termenul pentru introducerea plângerii prealabile este de 6 luni, care curge (i) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui sau (ii) de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului.

În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, sau în cazul celor care vizează anularea unui act administrativ care nu mai poate fi revocat din cauza faptului că a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ și soluțiile ce pot fi pronunțate de instanță

Obiectul unei acțiuni în contencios administrativ este limitat la cele prevăzute de art. 8 din Legea 554/2004, respectiv: anulare act administrativ, obligare autoritate administrativă la emiterea unui act administrativ ori a unui alt înscris sau la realizarea unei operațiuni administrative, reparare prejudiciu material și/sau moral.

Corelativ, instanța de contencios administrativ nu poate pronunța decât una sau mai multe dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 18 din Legea 554/2004, care corespund ipotezelor enumerate în rândurile precedente relativ la obiectul acțiunii introductive de instanță.

În ipoteza în care obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, instanța va putea dispune, în funcție de particularitățile concrete ale cauzei următoarele soluții:

  • anularea contractului, în tot sau în parte;
  • obligarea autorității publice să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
  • impunerea în sarcina uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
  • suplinirea consimţământului unei părţi, când interesul public o cere;
  • obligarea la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.

Instanța competentă în contencios administrativ

Litigiile în materie de contencios administrativ se soluționează în fond de către:

  • tribunalele administrativ-fiscale – atunci când vizează acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, dar şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei;
  • curțile de apel, secțiile de contencios administrativ și fiscal – atunci când vizează acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dar şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora în valoare de peste 3.000.000 de lei.

Aceste reguli de competență se aplică și în cazul acțiunilor având ca obiect anularea actelor administrative emise de autoritățile fiscale.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta aparține în mod exclusiv instanței de la sediul sau domiciliul persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă aceasta are calitatea de reclamant sau de pârât.

Termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ

Termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ atunci când are ca obiect anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate este de 6 luni și se calculează în raport de următoarele momente, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

  • data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
  • data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
  • data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
  • data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
  • data luării la cunoştinţă a conţinutului actului, dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie.

Pentru motive temeinice, acțiunea care vizează un act administrativ individual va putea fi introdusă și după împlinirea acestor termene, atunci când există motive temeinice, fără a se depăși însă un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Suspendarea actului administrativ

Suspendarea executării actului administrativ se poate solicita când există un caz bine justificat, în vederea prevenirii unei pagube iminente, cu condiția ca împotriva acestuia să se fi formulat plângere prealabilă. În cazul în care plângerea prealabilă nu este obligatorie, suspendarea actului administrativ se poate solicita în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a conținutul actului ce nu mai poate fi revocat.

Cererea de suspendare se introduce la instanța competentă să judece acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ, iar în cazul admiterii cererii, instanța va putea dispune suspendarea executării actului până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept și poate fi atacată doar cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Suspendarea poate fi solicitată și prin acțiunea introductivă de instanță având ca obiect anularea actului, caz în care instanța va putea dispune suspendarea până la soluționarea definitivă a cauzei.

Recursul în contencios administrativ

Calea de atac de reformare ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ este cea a recursului.

Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii. Recursul este suspensiv de executare și se judecă de urgență.

Motivele de recurs sunt cele reglementate de art. 488 alin. (1) Cod de procedură civilă. Așadar, casarea hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ se poate dispune în următoarele situații:

  1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
  2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
  3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
  4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
  5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
  6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
  7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
  8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Excepția de nelegalitate

În cadrul litigiului de contencios administrativ se poate invoca excepția de nelegalitate cu privire la un act administrativ individual care, deși nu formează obiectul acțiunii, are legătură cu soluționarea acestuia.

Practic, ca efect al invocării acestei excepții, instanța de contencios administrativ va cerceta legalitatea actului, iar în măsura în care va constata incidența unor motive de nelegalitate, instanța va soluționa cauza fără a ține cont de actul în cauză.

Este important de reținut faptul că admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea acestuia într-un sens virtual. Practic actul va fi lipsit de efecte numai în cadrul litigiului în care s-a admis această excepție, în rest păstrându-și valabilitatea.

Contactează Blaj Law din Cluj dacă ai nevoie de un avocat specializat în contencios administrativ.