Contract de antrepriză – model și informații 2024

Blog

Ce înseamnă contract de antrepriză?

Contractul de antrepriză este reglementat în dreptul național prin dispozițiile art. 1.851 și următoarele din Codul Civil. Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de art. 1.851 alin. (1) C.Civ: Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.

Cu alte cuvinte, contractul de antrepriză reprezintă convenția încheiată între două părți: antreprenor și beneficiar, prin care antreprenorul se obligă să execute o anumită lucrare, respectiv să presteze anumite servicii în beneficiul celeilalte părți contractante, în schimbul unui preț.

Raportat la prețul contractului de antrepriză, acesta poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii. Ceea ce este important în acest caz, este ca prețul stipulat de părți la încheierea contractului să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil.

În contextul în care, contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ, beneficiarul datorează preţul prevăzut de lege ori calculat potrivit legii. În lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul va fi stabilit în raport cu munca depusă şi cheltuielile necesare pentru executarea lucrării sau prestarea serviciului, avându-se în vedere şi uzanţele existente.

Discută cu un avocat din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

În ceea ce privește carcacterele juridice ale acestuia, contractul de antrepriză este un contract:

  • consensual, fiind valabil încheiat doar prin acordul de voință al părților, fără a necesita o formă solemnă;
  • bilateral (sinalagmatic), obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente;
  • cu titlu oneros, fiecare parte urmărind să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate;
  • comutativ, părțile având cunoștință de obligațiile și întinderea acestora de la momentul încheierii contractului;
  • în principiu, cu executare succesivă, obligațiile părților se execută în timp;
  • intuitu personae, beneficiarul având în vedere la încheierea contractului calităţile, aptitudinile şi cunoştinţele personale ale antreprenorului.

 Obiectul contractului de antrepriză

Referitor la obiectul unui contract de antrepriză, acesta poate consta, în funcție de voința părților, în executarea de către antreprenor a unei anumite lucrări, materiale sau intelectuale sau în prestarea unui anumit serviciu în favoarea beneficiarului.

Riscul în contractul de antrepriză

În ceea ce privește riscul în contractul de antrepriză, situația este diferită după cum discutăm despre riscul neexecutării contractului, respectiv despre riscul pierii lucrării.

  • Riscul neexecutării contractului

Astfel cum rezultă tot din cuprinsul alin. (1) al art. 1.851 C.Civ. Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ”, astfel, riscul neexecutării în contractele de antrepriză este suportat întotdeauna de către antreprenor, întrucât el este debitorul obligației de executare a lucrării, respectiv de prestare a serviciului contractat.

Așadar,  în cazul în care antreprenorul refuză să-și execute obligațiile contractuale, beneficiarul poate să ceară instanței să-l oblige pe antreprenor să execute lucrarea pe cheltuiala lui și suportând diferența de preț.

  • Riscul pieirii lucrării

Raportat la riscul pierii lucrării, în acest caz, acesta se suportă de către antreprenor, respectiv de către beneficiar, după caz, în funcție partea contractantă care s-a obligat la procurarea materialelor utilizate. Astfel, pot fi incidente două situații distincte:

  • Materialele procurate de antreprenor.

În conformitate cu dispozițiile art. 1860 alin. (1): „Dacă anterior recepţiei lucrarea piere ori se deteriorează din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor iniţiale, ţinând seama, dacă este cazul, de regulile privind suspendarea fortuită a executării obligaţiei.”

Astfel, dacă lucrarea se execută cu materialele antreprenorului, riscul pieirii fortuite a acesteia va fi în sarcina lui, deoarece el este proprietarul materialelor, calitate pe care o păstrează până în momentul predării lucrării către beneficiar. Într-un astfel de caz, antreprenorul va fi obligat să refacă lucrarea, pe cheltuiala sa și cu respectarea condițiilor și termenelor stabilite inițial.

  • Materialele procurate de către beneficiar.

Conform art. 1860 alin. (2) C. civ.: „Atunci când materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este ţinut să suporte cheltuielile refacerii lucrării numai dacă pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. În celelalte cazuri, beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele, dacă pieirea sau deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului.”

Așadar, în cazul în care lucrarea se execută cu materialele beneficiarului, antreprenorul este doar un simplu executant (detentor precar al acelor bunuri), iar riscul pieirii fortuite a lucrării va fi suportat de către beneficiar, deoarece el are calitatea de proprietar al materialelor. În acest caz, beneficiarul va suporta cheltuielile refacerii lucrării, însă numai dacă pieirea acesteia s-a datorat unui viciu al materialelor procurate de către acesta.

În cazul în care pieirea lucrării s-ar datora altor motive, beneficiarul va trebui doar să furnizeze din nou materialele, cu excepţia situaţiei în care pieirea s-ar datora culpei antreprenorului (de exemplu, acesta păstrează materialele în condiţii necorespunzătoare).

Important de precizat în acest caz este faptul că, atunci când pieirea sau deteriorarea are loc după recepţia lucrării de către beneficiar, antreprenorul rămâne răspunzător numai în temeiul garanţiei contra viciilor şi pentru calităţile convenite.

Model contract de antrepriză

În principiu, dintr-o redactare deficitară a unui contract pot rezulta ulterior foarte multe situații neplăcute între părți, care pot duce chiar la imposibilitatea de executare a obligațiilor asumate în temeiul acestuia. Din aceste motive, voința părților și totodată modalitatea în care acestea înțeleg să formuleze clauzele contractuale este esențială pentru viabilitatea ulterioară a raporturilor juridice izvorâte din încheierea unui contract.

Așadar, pentru a evita astfel de situații, la încheierea contractului de antrepriză părțile trebuie să aibă în vedere inserarea, în cuprinsul acestuia a următoarelor elemente esențiale (fără ca enumerarea să aibă caracter exhaustiv):

  • datele personale ale părților contractante;
  • obiectul contractului;
  • durata contractului;
  • prețul și condițiile de plată ale acestuia;
  • condițiile generale de execuție a lucrărilor/prestare a serviciilor;
  • obligațiile antreprenorului/beneficiarului;
  • garanția pentru vicii, forța majoră, buna execuție a contractului;
  • răspunderea contractuală;
  • condițiile de modificare/încetare a contractului;
  • forța majoră și cazul fortuit;
  • condițiile de soluționare a litigiilor;
  • data și semnătura părților.