Contractul prenupțial și prezența unui credit

Ce înseamnă contract prenupțial?

Cu titlu preliminar, contractul prenupțial  ca sintagmă prezentă în limbajul colocvial, are ca și corespondent juridic,  instituția care poartă denumirea de convenție matrimonială, a cărei element definitoriu poate fi desprins din dispozițiile art. 329 Cod Civil: „Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.”

În conformitate cu dispozițiile Codului Civil, regimul comunității legale prezintă următoarele caracteristici esențiale:

• devine aplicabil ori de câte ori soți nu își aleg un alt regim, respectiv regimul separației de bunuri sau nu încheie o convenție matrimonială;
• bunurile dobândite de către soți în timpul comunității legale reprezintă bunuri comune în devălmășie de la data dobândirii lor;
• schimbarea destinației bunurilor comune se poate realiza doar prin acordul soților;
• actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune pot fi încheiate doar cu acordul ambilor soți, în timp ce actele de administrare se pot încheia doar cu acordul unui dintre soți.

Ce se întâmplă cu bunurile dobândite înainte de căsătorie în cadrul existenței unui contract prenupțial?

Soarta bunurilor dobândite înainte de căsătorie este influențată de regimul matrimonial ales prin încheierea unui contract prenupțial, respectiv regimul separației de bunuri sau regimul comunității convenționale care reprezintă un sistem mixt.

În esență, convenția matrimonială este guvernată de regulile din materie contractuală, fiind incident și principiul general al libertății contractuale prevăzut la art. 1169 Cod Civil: „Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordine publică și de bunele moravuri.” Or, prin încheierea unei convenții matrimoniale, soții au posibilitatea de deroga de la regulile comunității legale, prin instituirea regimului comunității convenționale în limitele impuse de art. 367 Cod Civil:

• includerea în comunitate, parțial sau total, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor de uz personal sau a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
• restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în cuprinsul convenției, indiferent de momentul la care acestea au fost dobândite sau născute;
• obligativitatea acordului ambilor soți la pentru încheierea unor acte de administrare și posibilitatea unui soț de a încheia singur actul în situația în care celălalt nu își poate exprima consimțământul sau refuză în mod abuziv, în acest caz fiind necesară încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă;
• includerea unei clauze de preciput;
• modalități privind lichidarea comunității legale.

Totodată, prin încheierea unei convenții matrimoniale, soții pot să opteze pentru regimul separației de bunuri, mai exact art. 360 alin. (1) Cod Civil prevede că: „Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și cele pe care le dobândește în nume propriu după această dată.”

Sfaturi pentru contractul prenupțial

În primul rând, pentru ca longevitatea contractului prenupțial să fie echivalentă cu cea a căsătoriei, acesta trebuie să respecte condițiile de fond și de formă prevăzute de lege. Astfel, acesta trebuie încheiat în limitele stabilite de legea civilă și să respecte condițiile de formă prevăzute la art. 330 alin. (1) Cod Civil: „Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie în înscris autentic de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.”

Un contract prenupțial reprezintă o veritabilă măsură de protecție a bunurilor, pe care soții o pot adopta nu doar înainte de a încheia căsătoria, ci inclusiv după trecerea unei perioade de la acest moment, astfel art. 330 alin. (3) Cod Civil prevede că: „Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei.”

Miza încheierii unui contract prenupțial este reprezentată, în principal, de delimitarea bunurilor comune de cele proprii și trasarea regulilor de lichidare a patrimoniului la momentul divorțului.

Relativ la bunurile comune, este de recomandat, ca în cadrul convenției matrimoniale să fie incluse clauze care să stabilească modalitatea de partajarea acestora la momentul lichidării regimului matrimonial, dar și stabilirea unor cote de contribuție inegale a soților care să denote realitatea implicării financiare de la momentul achiziționării acestora.

Prezența unui credit și contractul prenupțial

În caz de divorț, existența unui contract prenupțial încheiat la o dată anterioară, poate să ușureze soarta pasivului comunității. Astfel, o convenție prin care soții înțeleg să-și atribuie în mod individual propriile datorii, va facilita procesul anevoios al lichidării patrimoniului matrimonial după desfacerea căsătoriei.

Un alt remediu care poate fi adoptat în vederea limitării dezavantajelor de ordin financiar care pot să survină între patrimoniile soților este reprezentat de inserarea în contractul prenupțial a unei clauze care să prevadă expres care dintre datoriile comunității vor fi suportate într-un procent mai mare de unul dintre soți, în situația în care totuși, aceștia decid ca o parte din datorii să fie comune.