Control ANAF: de la stabilirea regimului fiscal la rambursări efective a diferenței de TVA

La începutul acestui an, o practică administrativă rar întâlnită a confirmat că abuzurile fiscale nu sunt intangibile nici măcar în faza administrativă a procedurii fiscale. În urma demersurilor întreprinse de echipa noastră, organul fiscal central a dispus anularea unei decizii de reverificare emise de o structură fiscală județeană, stabilind în mod expres că refacerea unei inspecții fiscale finalizate favorabil contribuabilului a fost declanșată în mod nelegal. Dincolo de efectele concrete ale acestei soluții, ea clarifică limitele în care o inspecție fiscală poate fi reluată, înlăturând posibilitatea utilizării acestei proceduri ca mecanism de revenire asupra unor concluzii favorabile deja stabilite.

Această reușită își are originea într-un litigiu fiscal de amploare, tranșat definitiv în iunie 2025, când Curtea de Apel Brașov a pus capăt uneia dintre cele mai controversate interpretări fiscale generate de modificările aduse Codului fiscal prin OG nr. 16/2022. Prin hotărârea pronunțată la data de 12 iunie 2025, instanța a confirmat nelegalitatea aplicării cotei de TVA de 19% băuturilor pe bază de cafea și ceai servite în sectorul HORECA și a menținut soluția Tribunalului Brașov de anulare integrală a deciziilor de impunere emise de ANAF, prin care fusese impusă colectarea diferențelor de TVA.

În acest context, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, clientul a procedat la valorificarea efectelor fiscale ale soluției definitive, solicitând rambursarea diferenței de TVA de 10% achitate pentru o perioadă distinctă și ulterioară celei analizate de instanță, respectiv intervalul cuprins între momentul aplicării cotei de 19% în cadrul controlului din anul 2023 și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Cererea a fost formulată prin intermediul unui decont de TVA cu sumă negativă, demers care a atras declanșarea unei inspecții fiscale având ca obiect verificarea taxei pe valoarea adăugată, procedură uzuală în cazul solicitărilor de rambursare.

Inspecția fiscală astfel derulată s-a finalizat prin aprobarea integrală a cererii de rambursare, fiind recunoscut dreptul clientului la restituirea unei sume ce depășea un milion de euro. În acest moment, din perspectivă procedurală, situația părea definitiv tranșată. Inspecția fiscală este guvernată de principiul unicității, consacrat ca garanție a securității juridice în materie fiscală, potrivit căruia aceeași perioadă și același tip de obligație fiscală nu pot face obiectul unor verificări succesive, decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, condiționate de existența unor elemente noi, obiective, apărute ulterior și necunoscute la data primei inspecții.

Foto: ceccar.ro

În mod paradoxal, la scurt timp după finalizarea inspecției și aprobarea rambursării, organele fiscale au inițiat o succesiune de demersuri menite să împiedice valorificarea efectivă a dreptului recunoscut. Astfel, într-un interval de aproximativ o lună, a fost declanșat un nou control, fără o legătură aparentă cu cererea de rambursare, cu scopul evident de a crea artificial premisele refacerii inspecției fiscale. Ulterior s-a emis decizia de reverificare, a fost indisponibilizată suma pe care chiar autoritatea fiscală o recunoscuse ca datorată contribuabilului, iar ulterior, în urma refacerii inspecției, s-a ajuns la concluzia diametral opusă celei inițiale, stabilindu-se că dreptul la rambursare nu ar exista, fiind impuse obligații fiscale suplimentare de peste un milion de euro.

Succesiunea acestor acte evidențiază, într-o manieră greu de ignorat, caracterul artificial și lipsit de coerență al conduitei administrative, în care aceeași autoritate fiscală, într-un interval extrem de scurt, a ajuns să nege propriile constatări, în lipsa oricărui element nou de fapt sau de drept. În acest context, echipa noastră a întreprins, în regim de urgență, toate demersurile procedurale necesare pentru a stopa efectele acestor abuzuri, contestând decizia de reverificare, decizia de indisponibilizare a sumei aprobate la rambursare, precum și decizia de impunere emisă în urma reverificării.

Prima victorie a fost obținută la începutul lunii ianuarie, prin anularea deciziei de indisponibilizare, însă momentul de maximă importanță al acestui demers l-a reprezentat anularea deciziei de reverificare în procedura administrativ-fiscală. Prin această soluție s-a stabilit în mod expres că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru refacerea inspecției fiscale, întrucât nu existau elemente noi descoperite ulterior finalizării primei inspecții și necunoscute organului fiscal la acel moment.

Semnificația acestei soluții este una deosebită. În practica fiscală, procedura contestației administrative, deși obligatorie, are rareori un caracter efectiv, actele atacate fiind, de regulă, menținute, contribuabilii fiind nevoiți să se adreseze instanțelor pentru înlăturarea efectelor acestora. În cazul de față, însă, chiar organul fiscal central a anulat un act emis de o structură fiscală județeană, recunoscând în mod explicit și categoric caracterul nelegal al demersului de reverificare.

Dincolo de dimensiunea financiară a litigiului, situația descrisă evidențiază, într-o manieră greu de ignorat, absurditatea unor practici administrative care sfidează principiile unicității inspecției fiscale, securității juridice și încrederii legitime a contribuabilului. În același timp, rezultatul obținut confirmă faptul că aceste principii nu sunt simple enunțuri teoretice, ci pot fi efectiv valorificate, inclusiv în cadrul procedurilor administrative fiscale, atunci când sunt susținute printr-o argumentație juridică riguroasă și consecventă.

Situația descrisă este relevantă pentru un număr mult mai mare de contribuabili care au fost afectați de interpretări fiscale similare și care, de multe ori, aleg să rămână într-o poziție pasivă, considerând că demersurile împotriva autorității fiscale sunt lipsite de șanse reale de succes. Experiența acestui caz arată însă că ieșirea din pasivitate și utilizarea coerentă a mecanismelor legale disponibile pot conduce la rezultate concrete, inclusiv la recuperarea unor sume semnificative achitate nelegal.

Ce pot face contribuabilii în fața unei reverificări fiscale nelegale?

Pentru contribuabilii care se află în situații comparabile, hotărârile obținute și soluțiile administrative favorabile arată că raportul de forțe dintre contribuabil și autoritatea fiscală nu este, în mod necesar, unul dezechilibrat. Experiența acestui demers confirmă că utilizarea coerentă și fermă a instrumentelor procedurale prevăzute de lege, inclusiv în etapa administrativ-fiscală, poate conduce la înlăturarea unor practici excesive și la valorificarea efectivă a drepturilor recunoscute contribuabililor.

Reprezentarea clientului a fost asigurată de colegii av. Bogdan Blaj și av. Brigitta Kedves.