Criteriile care califică un model de business în joc de noroc

Regimul juridic aplicabil jocurilor de noroc, în ceea ce privește organizarea și exploatarea acestora, este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009, act normativ care prevede dispoziții cu caracter imperativ, destinat protejării interesului public, în special, intereselor consumatorilor. În contextul actual, marcat de o expansiune semnificativă a industriei jocurilor de noroc în România, necesitatea supravegherii riguroase a modului în care acestea sunt organizate și exploatate este de necontestat, în special din perspectiva protejării jucătorilor vulnerabili.

În raport cu dispozițiile legale prevăzute de această Ordonanță, calificarea unui model de business nu se face în funcție de denumirea atribuită activității sau de forma juridică adoptată, ci printr-o analiză concretă a mecanismului de funcționare, corelată cu criteriile prevăzute pentru calificarea activității ca joc de noroc. Această calificare prezintă o importanță deosebită, întrucât determină aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 77/2009 și generează obligații specifice pentru operatori. Aceste obligații includ, printre altele, obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc și a autorizației de exploatare, respectarea cerințelor de protecție a jucătorilor, precum și conformarea cu regimul de monitorizare și control instituit de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile jocurilor de noroc, inclusiv prin eludarea obligațiilor de autorizare prin oferirea unei alte calificări a activității, atrage răspunderea juridică a operatorilor, atât contravențional, cât și penală. În mod explicit, art. 22 – 26^1 din OUG nr. 77/2009 prevăd conduitele a căror încălcare constituie contravenții sau, după caz, infracțiuni, iar ceea ce trebuie evidențiat este că desfășurarea oricărei activități de jocuri de noroc fără licență sau autorizație constituie infracțiune. Subiect al acestor forme de răspundere pot fi atât persoanele juridice, în calitate de operatori ai activităților de jocuri de noroc, cât și persoanele fizice implicate în organizarea, conducerea sau exploatarea acestora.

Cu titlu preliminar, vom expune ce reprezintă jocul de noroc în accepțiunea OUG nr. 77/2009, prin coroborarea articolelor 1^3, 3 și 10 din OUG nr. 77/2009. Definiția jocului de noroc, conform art. 3 OUG nr. 77/2009, prevede că acesta reprezintă: „acea activitate care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: se atribuie câștiguri materiale, de regulă bănești, ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potențial câștig și a acceptării ofertei de către participant, cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, câștigurile fiind atribuite în baza regulamentului de joc aprobat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, denumit în continuare O.N.J.N., prin selecția aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de producere a acestora.” 

În continuare, legea face distincția între jocurile de noroc tradiționale și jocurile de noroc la distanță. Așa cum sugerează și denumirea, cele tradiționale sunt acele jocuri care se desfășoară prin mijloace de joc instalate pe teritoriul României și care nu sunt transmise sau realizate prin intermediul vreunui sistem de comunicații, în timp ce jocurile la distanță se desfășoară exclusiv prin intermediul oricărui sistem de comunicații, cum ar fi internetul sau sistemele de telefonie fixă ori mobilă. 

Pentru a ilustra conceptul cât mai clar, menționăm că jocurile de noroc pot fi clasificate, printre altele, astfel: jocuri loto, pariuri (în această categorie fiind incluse: pariuri mutuale, pariuri în cotă fixă, pariuri în contrapartidă), jocuri specifice cluburilor de cazinouri, jocuri specifice cluburilor de poker, jocuri tip slot-machine, jocuri bingo și tombole, toate acestea putând fi organizate fie ca jocuri de noroc tradiționale, fie ca jocuri de noroc la distanță. Este de subliniat că, la fel cum prevede și art. 10 din OUG nr. 77/2009, această enumerare nu este exhaustivă, un model de business putând să reprezinte joc de noroc, chiar dacă nu se califică fidel în categoriile prevăzute expres de lege. 

În sens contrar, art. 11 din OUG nr. 77/2009 clasifică tipurile de activități care nu sunt considerate jocuri de noroc, respectiv: 

• „tombolele organizate în școli, în grădinițe sau în alte colectivități, precum și cele organizate de asociații sau fundații nonprofit și care au un caracter distractiv și nonprofit pentru organizatori”; 

• „jocurile de tip distractiv, exploatate prin intermediul unor mașini, aparate, dispozitive de orice fel și care nu presupun câștiguri bazate pe elemente aleatorii, ci au ca scop testarea forței, inteligenței și dexterității participantului”;

• „acțiunile organizate de diferiți operatori economici, în condițiile legii, în scopul stimulării vânzărilor și care nu presupun taxă de participare, respectiv niciun fel de cheltuială suplimentară din partea participanților și nici majorarea prețului pe care produsul l-a avut anterior desfășurării acțiunii publicitare”;

• „jocurile de amuzament sau de natură sportivă, în care este necesar ca jucătorii să manifeste cunoștințe și abilități de îndemânare și care nu se bazează cu precădere pe hazard”.

Având în vedere explicațiile anterioare referitoare la conceptul de „joc de noroc” și pornind de la definiția acestuia, în continuare vom prezenta criteriile cumulative, desprinse prin interpretarea dispozițiilor art. 3 din OUG nr. 77/2009, pe baza cărora o activitate poate fi încadrată ca joc de noroc, și anume:

• Atribuirea de câștiguri materiale, de regulă bănești. 

Aceasta înseamnă că participarea la joc presupune posibilitatea de a obține un beneficiu de natură patrimonială. Câștigul este definit de art. 8 alin. (1) din OUG, acesta putând fi  reprezentat de sume de bani, dar și de bunuri sau servicii.

• Oferirea publică de către organizator, și acceptarea de către participant, a unui potențial câștig. 

Astfel, în cadrul jocurilor de noroc, organizatorul pune la dispoziția publicului posibilitatea de a obține câștiguri, printr-o ofertă explicită sau implicită. O astfel de ofertă vizează existența unui potențial câștig și condițiile în care acesta poate fi obținut, fiind adusă la cunoștința publicului prin regulamente, materiale promoționale sau alte mijloace de comunicare. Acceptarea ofertei de către participant reprezintă actul prin care acesta se înscrie în joc, cu intenția de a obține câștigul propus, de regulă prin înscrierea efectivă, plata taxei de participare sau îndeplinirea condițiilor prevăzute în regulament. 

• Participarea presupune perceperea unei taxe, fie directă, fie disimulată. 

Mai exact, participarea trebuie să implice un aport din partea participantului, sub forma unei taxe. Conform art. 4 din OUG nr. 77/2009, această taxă poate fi directă, adică „suma de bani este percepută direct de la participant de către organizator în schimbul dreptului de participare la joc”, sau disimulată, constând în „orice sumă încasată sau solicitată suplimentar față de contravaloarea percepută de la aceeași persoană de același operator economic pentru vânzarea unor bunuri ori produse sau pentru efectuarea unor servicii similare ori identice.” 

Spre exemplu, pot fi considerate taxe disimulate: contravaloarea unui produs la care i se atribuie un preț artificial mărit cu scopul de a masca o taxă de participare, sau achiziția unui produs sau serviciu legat exclusiv de posibilitatea de a intra într-o tragere la sorți sau a participa la un joc cu câștig, fără ca bunul respectiv să aibă valoare independentă (de exemplu: „cumperi acel produs doar pentru a participa la joc”, în mod explicit). Astfel, un criteriu central pentru ca modelul de business să nu se încadreze în sfera jocurilor de noroc este absența unei „taxe de participare” percepute în schimbul șansei la câștig, ceea ce exclude mecanismul din sfera jocurilor de noroc (de exemplu: loteriile publicitare, cum sunt și giveaway-urile de pe rețelele de socializare). 

Cu toate acestea, această apreciere impune o evaluare atentă a modului concret de desfășurare a activității, pentru a stabili dacă participarea la câștig este într-adevăr legată exclusiv de achiziția normală a produselor sau a serviciilor, iar nu de o plată mascată pentru noroc.

• Câștigurile sunt atribuite prin selecția aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului.

Elementul aleatoriu este determinant pentru definirea jocului de noroc, întrucât rezultatele nu sunt previzibile și nu pot fi controlate de participanți sau de organizator, conferind astfel caracterul de hazard al activității. În situațiile în care câștigătorul nu este determinat prin hazard, ci este ales, spre exemplu, printr-o probă de abilitate sau pe baza unui mecanism clar și concret care implică competența participantului și nu depinde deloc de elemente aleatorii, activitatea nu poate fi considerată joc de noroc, chiar dacă există un câștig material. Această distincție este importantă, întrucât, pentru a se încadra în sfera reglementărilor ONJN, este suficient ca rezultatul jocului să fie influențat de existența unui element de hazard, indiferent de ponderea acestuia, chiar și atunci când sunt prezente elemente ce țin de cunoștințele sau aptitudinile participantului. Astfel, prezența oricărui element aleatoriu care intervine în desemnarea câștigătorului este de natură să atragă calificarea activității ca joc de noroc. Criteriul aleatoriu se aplică indiferent de natura evenimentelor care fac obiectul jocului, fie că este vorba despre extrageri, meciuri sportive sau alte mecanisme determinate aleatoriu, iar existența acestuia conduce la aplicarea regimului juridic specific jocurilor de noroc, cu excluderea încadrării activității, spre exemplu, în sfera loteriilor promoționale sau a concursurilor de abilitate.

În esență, potrivit tuturor celor expuse, jocurile de noroc se definesc prin atribuirea de câștiguri materiale, oferirea publică a unui potențial câștig acceptat de participanți, perceperea unei taxe de participare și, mai ales, prin caracterul aleatoriu al rezultatelor, element care le distinge clar de concursurile de abilitate, loteriile promoționale sau alte mecanisme care implică competență și nu hazard. Orice operator al unui model de business care întrunește aceste criterii este obligat să respecte regulile impuse de OUG nr. 77/2009, întrucât prin eludarea acestora, se expune unor sancțiuni de natură contravențională sau chiar penală. 

În consecință, identificarea clară a regulilor și criteriilor atribuite  rămâne determinantă pentru clasificarea corectă a activităților în sfera jocurilor de noroc și pentru protejarea interesului public.

Av. Vladiana-Ștefania Mariș

Av. Alexia Știrb