Cum se apreciază similitudinea dintre mărci prin raportare la Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice?

Într-un context comercial tot mai competitiv, marca constituie un element central, având rolul de a identifica și diferenția produsele sau serviciile pe piață. În consecință, conflictele generate de utilizarea unor mărci identice sau asemănătoare sunt frecvente, iar aprecierea similitudinii dintre mărci devine relevantă atât în procedurile de înregistrare a mărcilor, cât și în litigiile privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală.     

În România, înregistrarea mărcilor este reglementată de Legea nr. 84/1998. Această lege definește marca, la art. 2, ca fiind: „orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile: a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.” 

Astfel, observăm că inclusiv prin această definiție se conturează importanța funcției distinctive a mărcii, aceasta având rolul de a garanta unicitatea și diferențierea pe piață, prevenind confuzia dintre mărci și protejând în același timp interesele consumatorilor. În acest context, Legea nr. 84/1998 consolidează unicitatea mărcii, precum și protecția acesteia, după cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. (1): „Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM” și ale art. 39 alin. (1): „Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.”

OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) ocupă o poziție cheie în acest sistem, fiind autoritatea care asigură pe teritoriul României protecția mărcilor și indicațiilor geografice. Una dintre atribuțiile OSIM constă inclusiv în prevenirea disputelor comerciale printr-un control al similitudinii mărcilor și al riscului de confuzie între mărci. La nivel european, funcții similare sunt îndeplinite de EUIPO (European Union Intellectual Property Office), care gestionează drepturile asociate mărcilor, desenelor și modelelor industriale înregistrate în UE, iar la nivel mondial, de WIPO (World Intellectual Property Organization), care coordonează înregistrarea internațională a mărcilor și protecția proprietății intelectuale.

În ceea ce privește analiza similitudinii dintre mărci, în primul rând, aceasta trebuie realizată prin prisma dispozițiilor art. 5 și art. 6 din Legea nr. 84/1998, care reglementează motivele de refuz și de anulare a înregistrării unei mărci. Pentru această analiză, ne vom raporta la art. 6 alin. (1) din Legea antemenționată, care prevede că: „O marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele și serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară și din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepția publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară”. 

În contextul acestei discuții, trebuie remarcată dispoziția cuprinsă la lit. b) a alineatului menționat anterior. Din aceasta rezultă că existența unui risc de confuzie în percepția publicului, inclusiv a riscului de asociere cu marca anterioară, constituie un motiv relativ de refuz la înregistrare sau de anulare. Un asemenea risc apare atunci când există identitate sau similitudine între semne, precum și identitate ori similitudine între produsele sau serviciile desemnate, iar aceste elemente sunt de natură să genereze confuzie în rândul publicului.

Prin urmare, analiza similitudinii dintre mărci nu constituie un demers formal sau rigid, limitat la o comparație a semnelor privite în individualitatea lor, ci presupune o apreciere globală și unitară a tuturor elementelor relevante. Această evaluare are în vedere impresia de ansamblu produsă de mărci în percepția consumatorului.

În acest context, se impune a se sublinia faptul că Legea nr. 84/1998 nu consacră în mod expres criteriile de analiză utilizate în aprecierea similitudinii dintre mărci. Aceste repere au fost conturate și dezvoltate în mod constant prin practica OSIM, precum și prin jurisprudența națională și europeană, cu precădere prin cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, evaluarea similitudinii dintre mărci se realizează, în principal, prin raportare la similitudinea vizuală, similitudinea fonetică și similitudinea conceptuală a mărcilor, precum și la similitudinea produselor sau serviciilor pe care marca le protejează. Oricum, aceste elemente trebuie corelate, întrucât numai în urma unei asemenea analize integrate se poate determina dacă utilizarea concomitentă a două mărci este susceptibilă să inducă în eroare publicul și, implicit, să aducă atingere uneia dintre funcțiile a mărcii, respectiv aceea de a garanta originea comercială a produselor sau serviciilor.

În cele ce urmează, analiza se va concentra asupra fiecăruia dintre aceste criterii, cu scopul de a evidenția rolul lor în aprecierea globală a similitudinii dintre mărci.

Similitudinea vizuală

Similitudinea vizuală dintre mărci presupune impresia de ansamblu pe care semnele o produc în percepția consumatorului, din perspectiva aspectului lor exterior. În cadrul acestei evaluări, se au în vedere elemente precum structura grafică a mărcii, succesiunea și dispunerea literelor, fontul, dimensiunea, culorile sau combinațiile dintre acestea. În practică, similaritatea vizuală dobândește o importanță deosebită în cazul produselor sau serviciilor comercializate prin intermediul expunerii pe rafturi, al ambalajelor sau al publicității vizuale, unde decizia de cumpărare este influențată în mod direct de percepția vizuală a mărcii.

Astfel, un element important în aprecierea similarității vizuale constă în faptul că publicul percepe marca în condiții obișnuite de comercializare, fără a avea, de regulă, posibilitatea unei comparații simultane între semnele aflate în conflict. Percepția acestuia se întemeiază, în mod predominant, pe o amintire imperfectă a mărcii. În acest context, diferențele minore dintre două mărci nu sunt, de regulă, suficiente pentru a elimina riscul de confuzie, mai ales atunci când, privite în ansamblu, semnele creează o impresie vizuală similară și pot induce  consumatorul în eroare cu privire la originea comercială a produselor sau serviciilor.

De asemenea, în cadrul analizei similitudinii vizuale se acordă o atenție sporită elementelor dominante ale mărcii, respectiv acele componente care, prin dimensiune, poziționare, structură, captează în mod prioritar atenția consumatorului. Simplele elementele descriptive sau cele uzuale au de regulă, o pondere redusă în evaluarea similarității vizuale, întrucât acestea nu sunt percepute de public ca indicând originea comercială a produselor sau serviciilor. 

Similitudinea fonetică

Similitudinea fonetică dintre mărci se referă la  modul în care mărcile sunt percepute la auz. Aspectul analizat este deosebit de important pentru produsele și serviciile promovate prin publicitate orală, reclame audio sau chiar prin vorbire directă între consumatori, deoarece două mărci pot fi vizual diferite, dar fonetic apropiate și astfel susceptibile să creeze confuzie în rândul consumatorilor.

Analiza similitudinii fonetice nu se reduce la o comparare mecanică a literelor sau silabelor. Ea urmărește impresia sonoră de ansamblu pe care o produce marca, prin coroborarea pronunției, accentului, ritmului și intonației. La fel cum am prezentat și în cadrul analizei criteriului similitudinii vizuale, și în acest context al analizei similitudinii fonetice, diferențele mici sau greu perceptibile, nu elimină riscul de confuzie dacă marca continuă să sune asemănător cu un semn anterior. Așadar, chiar dacă două mărci prezintă mici diferențe auditive, publicul le poate percepe ca fiind asemănătoare în ceea ce privește impresia sonoră globală, ceea ce poate conduce la existența unei similitudini fonetice.

Similitudinea conceptuală

Similitudinea conceptuală se referă la semnificația sau ideea pe care o transmite marca, adică modul în care consumatorul percepe mesajul sau conceptul asociat semnului. Astfel, chiar dacă două mărci sunt diferite din punct de vedere vizual sau fonetic, ele pot fi aproape identice din perspectiva ideii pe care o evocă, ceea ce poate genera confuzie sau asociere în mintea publicului. 

Analiza similitudinii conceptuale se concentrează asupra sensului literal al cuvintelor, asupra asocierilor mentale pe care acestea le induc și asupra simbolurilor sau elementelor figurative care contribuie la percepția globală a mărcii. Astfel, din perspectiva publicului care interpretează sensurile obișnuite ale cuvintelor și simbolurilor, două mărci diferite pot fi percepute ca asemănătoare dacă transmit aceeași idee sau concept și generează asocieri mentale similare.

Similitudinea produselor sau serviciilor 

După analiza celor trei criterii de similitudine, respectiv vizuală, fonetică și conceptuală, un alt aspect relevant îl reprezintă corelarea acestora cu „similitudinea produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează”, așa cum prevede art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998. Din interpretarea textului de lege se poate deduce că, în analiza similitudinii dintre mărci, nu este suficientă compararea semnelor în sine din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual, ci trebuie evaluate și produsele sau serviciile aferente, pentru a stabili dacă utilizarea concomitentă a celor două mărci poate genera confuzie în percepția consumatorului din această perspectivă.

În analiza comparativă a produselor și serviciilor desemnate de marcă trebuie avute mai multe aspecte în vedere, printre care, se numără: natura și scopul produselor, categoriile de producători și publicul relevant, canalele de distribuție.

În practică, analiza produselor sau serviciilor pe care o marcă le protejează se realizează de regulă în raport cu Clasificarea de la Nisa, care împarte produsele și serviciile în 45 de clase. Această clasificare oferă un cadru obiectiv pentru a stabili dacă produsele sunt identice, similare sau diferite și pentru a determina gradul de apropiere între acestea care influențează direct probabilitatea apariției confuziei.

Un aspect important în valorificarea drepturilor conferite de marcă îl constituie posibilitatea invocării similitudinii dintre mărci pe calea opoziției la înregistrare. Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 84/1998: „În termen de două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 25 alin. (4), orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6”. Astfel, potrivit acestor dispoziții, după publicarea cererii de înregistrare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, titularii unor mărci anterioare sau ai altor drepturi anterioare pot formula opoziție în termenul prevăzut de lege, respectiv două luni de la data publicării. 

Opoziția se depune la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și trebuie să fie motivată, indicând marca anterioară invocată și argumentele privind existența riscului de confuzie, inclusiv a riscului de asociere, prin raportare la similitudinea semnelor și la produsele sau serviciile protejate de marcă. În cadrul acestei proceduri administrative, OSIM analizează comparativ mărcile în conflict, aplicând criteriile similitudinii vizuale, fonetice și conceptuale, coroborate cu gradul de apropiere al produselor sau serviciilor. Evaluarea are în vedere, printre altele, încadrarea acestora în cele 45 de clase ale Clasificarea de la Nisa, fără ca apartenența la clase diferite a serviciilor să excludă, per se, existența similitudinii. De asemenea, se ține seama de publicul relevant și de nivelul său de atenție, elemente determinante în aprecierea riscului de confuzie. Astfel, în funcție de concluziile acestei analize, Comisia din cadrul OSIM însărcinată cu soluționarea opoziției emite o decizie motivată, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, prin care opoziția este fie admisă, fie respinsă. Decizia poate fi contestată conform procedurii prevăzute la art. 97 alin. (1) din aceeași Lege. 

Totodată, după expirarea termenului de două luni pentru formularea opoziției prevăzut la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, similitudinea dintre mărci pe calea opoziției administrative nu mai este posibilă. În această situație, titularii mărcilor anterioare sau ai altor drepturi protejate pot invoca similitudinea dintre mărci sau încălcarea drepturilor lor numai prin acțiuni în instanță. Menționăm în acest sens posibilitatea introducerii unei acțiuni în contrafacere, astfel cum este prevăzută la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, prin care titularul poate solicita instanței interzicerea utilizării unui semn care aduce atingere drepturilor sale. Prin urmare, protecția conferită de lege continuă și după înregistrarea mărcilor.

Concluzionând, aprecierea riscului de confuzie între mărci trebuie realizată printr-o analiză globală, care corelează similitudinea sub toate formele prezentate anterior cu natura produselor sau serviciilor protejate prin marcă. Chiar dacă nu sunt reglementate criteriile de analiză în mod expres, aplicarea combinată a criteriilor analizate mai sus permite o evaluare realistă a riscului de confuzie și protejează un aspect de bază al mărcii, respectiv garantarea originii comerciale a produselor sau serviciilor care beneficiază de protecția conferită de marcă. 

În același timp, o astfel de analiză contribuie la prevenirea litigiilor în domeniul proprietății intelectuale, clarifică drepturile titularilor de mărci și sporește încrederea consumatorilor în autenticitatea produselor sau serviciilor disponibile pe piață.

Av. Vladiana-Ștefania Mariș

Av. Andreea-Ramona Rus