Diferența între antecontract și promisiune de vânzare

Blog

Ce înseamnă antecontract?

Antecontractul de vânzare reprezintă un acord preliminar între două părți, prin care acestea se angajează să încheie un contract de vânzare-cumpărare în viitor. Acest instrument juridic are o importanță deosebită în tranzacțiile imobiliare și nu numai, oferind părților o garanție reciprocă cu privire la intențiile lor de a finaliza tranzacția.

În esență, antecontractul de vânzare este o promisiune bilaterală prin care promitentul-vânzător se obligă să vândă, iar promitentul-cumpărător se obligă să cumpere un anumit bun, în condiții prestabilite. Elementele esențiale ale unui antecontract includ identificarea precisă a părților, descrierea detaliată a bunului ce urmează a fi vândut, prețul convenit și termenul în care se va încheia contractul final de vânzare-cumpărare.

Scopul principal al antecontractului este de a oferi părților siguranța că tranzacția va avea loc, protejându-le interesele în perioada intermediară până la încheierea contractului final. Acest aspect este deosebit de relevant în cazul tranzacțiilor imobiliare, unde procesul de pregătire a documentației și obținerea finanțării pot dura perioade semnificative de timp.

semnare document

Ce înseamnă promisiune de vânzare?

Promisiunea de vânzare poate fi unilaterală sau bilaterală, fiecare tip având caracteristici și implicații juridice specifice.

Promisiunea unilaterală de vânzare este un contract prin care o parte (promitentul-vânzător) se obligă față de cealaltă parte (beneficiarul) să îi vândă un anumit bun, la un preț determinat, într-un termen stabilit. În acest caz, doar vânzătorul își asumă o obligație, în timp ce beneficiarul are opțiunea de a cumpăra sau nu bunul în perioada convenită.

Promisiunea unilaterală de cumpărare, pe de altă parte, reprezintă angajamentul unei părți de a cumpăra un bun specific, dacă proprietarul decide să îl vândă într-o perioadă determinată. Acest tip de promisiune nu obligă proprietarul să vândă, ci îi oferă doar opțiunea de a o face, știind că are un cumpărător garantat.

Discută cu un avocat Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Promisiunea bilaterală de vânzare este echivalentă cu antecontractul de vânzare-cumpărare, ambele părți asumându-și obligații reciproce: una de a vinde, cealaltă de a cumpăra.

Diferența între antecontract și promisiune de vânzare

Din punct de vedere juridic, nu există o diferență între antecontract și promisiunea bilaterală de vânzare, semnificând același lucru. Indiferent de denumirea aleasă, acest instrument juridic creează obligații reciproce pentru părți și sunt guvernate de aceleași prevederi legale.

Elementele esențiale pe care antecontractul (promisiunea bilaterală de vânzare) trebuie să le conțină sunt:

  1. identificarea precisă a obiectului vânzării (de exemplu, descrierea detaliată a imobilului);
  2. prețul convenit pentru tranzacție;
  3. termenul până la care trebuie încheiat contractul final de vânzare;
  4. orice alte elemente considerate esențiale de către părți (de exemplu, condiții specifice de plată, clauze privind starea bunului etc.).

De asemenea, în cazul în care una dintre părți refuză să își îndeplinească obligația de a încheia contractul final, cealaltă parte poate solicita instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract. Această prevedere oferă o protecție semnificativă părții care și-a îndeplinit obligațiile și dorește finalizarea tranzacției.

În ceea ce privește forma, atât antecontractul, cât și promisiunea de vânzare pot fi încheiate prin înscris sub semnătură privată sau în formă autentică, în fața unui notar public. Alegerea formei autentice oferă avantaje suplimentare, în special în cazul tranzacțiilor imobiliare, facilitând eventual notarea în cartea funciară.

Pentru tranzacțiile imobiliare, notarea antecontractului sau a promisiunii de vânzare în cartea funciară este o măsură de protecție suplimentară. Aceasta asigură opozabilitatea față de terți și previne eventuale înstrăinări paralele ale bunului. Pentru ca notarea să fie posibilă, trebuie ca promitentul-vânzător să fie titularul dreptului ce face obiectul promisiunii la momentul încheierii antecontractului și să fie specificat termenul în care urmează să se încheie contractul final.

Un aspect important de menționat este protecția oferită promitentului-cumpărător care a achitat un avans. Acesta beneficiază de un drept de ipotecă legală asupra bunului ce face obiectul antecontractului, pentru restituirea sumelor plătite în cazul în care promitentul-vânzător nu își respectă obligația de a vinde bunul.

În concluzie, deși termenii „antecontract” și „promisiune bilaterală de vânzare” pot fi folosiți interschimbabil în practică, ambele instrumente juridice servesc aceluiași scop: de a oferi părților siguranța și protecția necesară în perioada premergătoare încheierii contractului final de vânzare-cumpărare.