Există Legea Concubinajului?

Blog

Ce înseamnă concubinaj?

Realitatea ne arată că, în ultimii ani, relațiile de familie nu se întemeiază doar pe căsătorie, concubinajul devenind o modalitate răspândită de conviețuire, fiind preferată în detrimentul căsătoriei, în special prin faptul că partenerii pot conviețui împreună fără a fi nevoiți să își asume responsabilitățile specifice instituției căsătoriei.

Într-un mod cât mai simplu, definim concubinajul ca fiind o relație de conviețuire dintre două persoane care stabilesc raporturi asemănătoare acelora dintre soți și care nu a fost oficializată în fața organelor competente.

Într-o relație de concubinaj, concubinii nu sunt ținuți de obligațiile specifice soților, precum: obligația de fidelitate, de coabitare, de sprijin moral reciproc sau de îndatorirea de a locui împreună. Avantajul unei asemenea forme de conviețuire privește posibilitatea de a părăsi relația atunci când concubinii consideră necesar, fără a fi nevoiți să treacă printr-o procedură judiciară în acest sens, cum ar fi procedura divorțului în cazul căsătoriei.

Deși sistemul nostru juridic nu conferă drepturi sau obligații exprese relației de concubinaj, e necesar ca acest tip de conviețuire să fie conform cu ordinea publică și cu bunele moravuri, să nu încalce drepturile altor persoane și să nu fie fondat pe o cauză ilicită.

Discută cu un avocat din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Un aspect sensibil care poate fi incident privește situația copiilor născuți ca urmare a unei  relații de concubinaj. Menționăm faptul că, art. 448 din Codul civil conferă egalitate în drepturi între copiii născuți din căsătorie și copiii născuți ca urmare a unei relații de concubinaj față de care filiația a fost stabilită. Prin urmare, din acest punct de vedere, copiii care provin dintr-o relație de concubinaj nu vor fi afectați în niciun fel.

Diferența care intervine între copiii concepuți în timpul căsătoriei și cei care provin din afara acesteia privește modul de stabilire al filiației față de tată. Astfel, în timp ce copiii născuți în timpul căsătoriei beneficiază de efectul prezumției de paternitate, mai precis, soțul mamei este prezumat ca fiind tatăl copilului, copiii care provin din afara căsătoriei nu beneficiază de această prezumție, filiația față de tată fiind stabilită prin recunoașterea copilului de către acesta ori printr-o hotărâre judecătorească, după caz.

Majoritatea statelor europene au reglementat concubinajul, ca formă de conviețuire între două persoane, prin prisma faptului că, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de copii născuți din afara căsătoriei. Scopul urmărit a fost acela de a conferi protecție juridică acestui tip de relație familială tot mai răspândit în societatea actuală.

Cum este reglementat concubinajul în Codul civil?

O întrebare care apare frecvent din partea persoanelor care optează pentru o relație de concubinaj privește reglementarea acestuia în sistemul juridic din România. Deși multe state europene recunosc concubinajul ca formă de conviețuire între două persoane, în legislația din România concubinajul nu este protejat de o reglementare legală. Singura formă de coabitare reglementată și recunoscută de sistemul nostru juridic este căsătoria dintre două persoane de sex diferit, fiind prohibită în mod expres la art. 277 alin. (1) din Codul civil căsătoria dintre persoanele de același sex.

Chiar dacă nu primește o reglementare expresă, concubinajul nu este nici interzis de lege. Singurele forme de conviețuire socială interzise de legea română fiind căsătoriile încheiate între persoanele de același sex și parteneriatele civile dintre persoanele de același sex sau de sex opus contractate în străinătate.

Cu toate acestea, concubinajul intră sub protecția juridică a art. 26 din Constituția României, precum și a art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, în cadrul cărora se conferă dreptul oricăror persoane de a le fi respectată viața intimă, familială și privată de către autoritățile publice. Consecința care derivă este aceea că, deși nu putem discuta despre un regim special al raporturilor patrimoniale dintre concubini, acestora le va fi aplicabil regimul patrimonial de drept comun, astfel încât concubinii vor avea anumite drepturi și obligații unul față de celalalt.

În contextul în care tot mai multe persoane aleg să trăiască cu partenerul în concubinaj, o reglementare care poate să ofere protecție acestei forme de conviețuire devine cu atât mai necesară.

Care este legea aplicabilă concubinajului în caz de deces? –  Legea concubinajului în caz de deces

Așa cum am amintit anterior, concubinii nu au statutul de soți, iar una dintre cele mai importante consecințe care derivă din aceasta privește faptul că, în cazul în care unul dintre concubini decedează, celălalt nu va putea să vină la moștenirea legală a soțului decedat, indiferent de timpul în care au locuit împreună.

Art. 970 din Codul civil limitează sfera persoanelor care pot avea vocație la moștenirea decedatului numai la persoanele care, la data deschiderii succesiunii acestuia, au calitatea de soț supraviețuitor și față de care nu există o hotărâre de divorț definitivă. Calitatea de soț se dobândește numai prin încheierea căsătoriei, prin urmare, concubinului nu îi vor putea fi aplicabile dispozițiile privind moștenirea legală.

Cu toate acestea, concubinul rămas în viață va putea veni la moștenirea partenerului său decedat în situația în care, acesta din urmă, întocmește un testament prin care evidențiază bunul sau bunurile pe care urmează să le moștenească.

Prin urmare, deși concubinul supraviețuitor nu beneficiază de vocație succesorală legală la decesul partenerului său, el va putea totuși să îl moștenească pe calea moștenirii testamentare.

După câți ani de concubinaj bunurile devin comune?

O întrebare firească și des întâlnită se referă la situația bunurilor dobândite în timpul concubinajului în condițiile în care concubinii decid ruperea relației ?

În cadrul unei relații de concubinaj, părțile pot dobândi, pe parcursul acestei perioade, atât bunuri proprii, cât și bunuri care se află în proprietatea comună a acestora, pe cote părți. Indiferent de durata concubinajului, bunurile dobândite de unul dintre concubini pe parcursul relației de conviețuire nu vor putea deveni bunuri comune. Regimul comunității de bunuri fiind aplicabil doar bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. În egală măsură, concubinii vor putea dispune în mod liber de bunurile proprii fără a cere acordul partenerului în acest sens, iar în eventualitatea unei despărțiri, bunurile vor aparține exclusiv concubinului care le-a achiziționat, fără ca cealaltă parte să poată pretinde vreun drept asupra acestora.

În schimb, în ceea ce privește bunurile dobândite în proprietate comună pe cote-părți de către concubini, acestea vor urma regimul de drept comun în materie. Mai precis, în ceea ce privește ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile dobândite în timpul concubinajului, concubinilor nu li se vor aplica regulile referitoare la devălmășie, ci cele specifice coproprietății . În acest fel, niciunul dintre concubini nu va putea vinde sau închiria bunurile fără consimțământul celuilalt, iar în momentul separării, bunurile vor fi partajate între concubini în funcție de contribuția fiecăruia la achiziționarea acestora, respectiv de cotele părți pe care le dețin din bunul supus partajării.