Îmbogățirea fără justă cauză

Ce este îmbogățirea fără justă cauză?

Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic licit care generează raporturi obligaționale. Codul Civil definește îmbogățirea fără justă cauză în cuprinsul art. 1.345 care prevede că:„ Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.”

Astfel, aceasta instituție, impune ca orice persoană care s-a îmbogățit fără a avea o cauză juridică, respectiv fără un temei legal sau contractual, în detrimentul unei alte persoane, este obligată să restituie acea îmbogățire.Spre exemplu, dacă o persoană realizează un virament bancar către un alt  beneficiar, în mod eronat, acesta, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză,  poate să recupereze suma respectivă.

Această instituție, precum atestă art. 1.348 Cod Civil:„ Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.” are un caracter subsidiar. Prin urmare, în exemplul enunțat anterior, persoana care a procedat la un transfer bancar din eroare, nu are un alt temei legal, la dispoziție,  în baza căruia să formuleze o acțiune în justiție în vederea rambursării sumei respective, răspunderea contractuală sau cea delictuală nefiind incidente. Așadar, atunci când îmbogățirea este efectul unui contract sau a unei obligații izvorâte din lege, restituirea beneficiului necuvenit nu poate avea ca temei îmbogățirea fără justă cauză.

Legea civilă, prevede în mod expres și cazuri concrete în care devine incidentă această instituție juridică, spre exemplu:

• 1.330 alin. (2) Cod Civil:„ Cel care, fără să știe, lucrează în interesul altuia nu este ținut de obligațiile ce îi revin, potrivit legii, gerantului. El este îndreptățit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogățirii fără justă cauză.”
• 1.361 Cod Civil:„ Cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau un pericol iminent este obligat să repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogățirii fără justă cauză.”

Astfel, după cum de poate observa, și din aceste situații expres prevăzute de lege, nicio persoană nu poate obține un spor patrimonial fără o cauză justă, corelativ cu însărăcirea patrimoniului unei alte persoane.  

Legea prevede următoarele condiții cumulative pentru ca o acțiune în temeiul îmbogățirii fără justă cauză să fie admisibilă:

1. Existența îmbogățirii unei persoane în mod nejustificat, corelativ cu însărăcirea unei alteia, în mod proporțional și prin identificarea unei legături între acestea;

Conform art. 1.346 Cod Civil:„ Îmbogățirea este justificată atunci când rezultă:

1. Din exercitarea unei obligații valabile;
2. Din neexecutarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit;
3. Dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său, ori, după caz, cu intenția de a gratifica.”

2. Să nu existe o cauză justă;

3. Îmbogățirea să nu poată fi imputată îmbogățitului;

4. Însărăcitul să nu poată exercita un alt tip de acțiune în vederea realizării drepturilor sale.

Relativ la obligația de restituire, aceasta se limitează la valoarea îmbogățirii, indiferent de alte avantaje economice, de care, în concret, îmbogățitul are parte. Se impune a fi menționat și art. 1.347 Cod Civil:„(1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței. (2) Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele.” Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile legale din materia restituirii prestațiilor, în natură sau dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.