Impozit pe profit 2024 SRL

Blog

Impozitul pe profit reprezintă o obligație fiscală fundamentală pentru societățile comerciale din România, inclusiv pentru societățile cu răspundere limitată (SRL), fiind reglementat în cadrul Titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Acest impozit se aplică asupra profitului impozabil realizat de persoana juridică într-un an fiscal și constituie o sursă semnificativă de venituri pentru bugetul de stat. 

Cuantumul și modalitatea de calcul a impozitului pe profit sunt stabilite prin dispozițiile Codului fiscal și pot face obiectul unor modificări legislative, în funcție de politica fiscală adoptată de autoritățile competente. 

În continuare, vom analiza prevederile actuale ale Codului fiscal referitoare la cota de impozitare a profitului aplicabilă în anul 2024 pentru SRL-uri, precum și mecanismele juridice de determinare a rezultatului fiscal.

Cât este impozitul pe profit în 2024?

taxe

În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Codul fiscal, cota standard de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%. Această cotă se menține neschimbată și pentru anul fiscal 2024.

Prin urmare, în cazul SRL-urilor, indiferent de obiectul de activitate sau de dimensiunea acestora, cota de impozit pe profit de 16% se va aplica asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate, în anul fiscal 2024, cu excepția situațiilor în care legea prevede în mod expres o cotă diferită.

Cu titlu de excepție de la regula generală, art. 18 din Codul fiscal stipulează un regim special pentru contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor, prevăzând următoarele: “Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligați la plata impozitului în cotă de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.”

Discută cu un avocat Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Pentru determinarea cuantumului impozitului pe profit datorat, SRL-urile au obligația legală de a calcula mai întâi rezultatul fiscal, care constituie baza impozabilă. Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Veniturile neimpozabile sunt prevăzute în mod exhaustiv în art. 23 din Codul fiscal și includ, inter alia, dividendele primite de la persoane juridice române, anumite venituri din evaluarea/ reevaluarea/ vânzarea/ cesionarea titlurilor de participare, veniturile din anularea unor provizioane sau datorii pentru care anterior nu s-a acordat deducere.

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care, în conformitate cu prevederile legale, nu pot fi luate în considerare la calculul rezultatului fiscal, fiind excluse expres de Codul fiscal sau fiind efectuate în alte scopuri decât cele economice ale societății, precum: cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile cu amenzi și penalități, cheltuielile de protocol care depășesc anumite limite, cheltuielile înregistrate fără documente justificative.

Deducerile fiscale sunt sumele care se scad din baza impozabilă, fiind reglementate de Codul fiscal în scopul stimulării anumitor activități economice sau sociale. O deducere semnificativă este cea prevăzută de art. 22 din Codul fiscal, care permite scutirea de impozit a profitului reinvestit în anumite categorii de active corporale și necorporale utilizate în scopul desfășurării activității economice. De asemenea, se acordă deduceri pentru cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea, pentru sponsorizări și mecenat sau pentru crearea de noi locuri de muncă.

Rezultatul fiscal pozitiv (profitul impozabil) se impozitează cu cota de impozit pe profit aplicabilă, iar rezultatul fiscal negativ (pierderea fiscală) se reportează și se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani fiscali consecutivi, în limita a 70% inclusiv din profitul impozabil anual.

După stabilirea rezultatului fiscal și aplicarea cotei corespunzătoare de impozit, SRL-urile au obligația legală de a declara și plăti impozitul pe profit, în funcție de sistemul de declarare și plată pentru care au optat (trimestrial sau anual), cu respectarea termenelor și condițiilor prevăzute de legislația în vigoare.

Este important ca SRL-urile să cunoască și să aplice cu acuratețe prevederile Codului fiscal privind impozitul pe profit, pentru a-și determina în mod corect obligațiile fiscale și a evita eventuale sancțiuni din partea autorităților competente. 

Când se trece la impozit pe profit?

În sistemul fiscal din România, legiuitorul a prevăzut două regimuri distincte de impozitare a profiturilor obținute de societățile comerciale: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit. Opțiunea pentru unul dintre aceste regimuri fiscale este condiționată de îndeplinirea anumitor criterii prevăzute de Codul fiscal. În continuare, vom analiza circumstanțele în care o societate este obligată să treacă la regimul de impozitare pe profit, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a se încadra în categoria microîntreprinderilor în anul fiscal 2024.

Conform dispozițiilor art. 47 din Codul fiscal, pentru a beneficia de regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor în anul 2024, o societate trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

  1. Să realizeze venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 500.000 euro, calculat pe baza cursului de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.
  2. Capitalul social să fie deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale.
  3. Să nu se afle în stare de dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești.
  4. Să realizeze venituri, altele decât cele din consultanță și/sau management, cu excepția veniturilor din consultanță fiscală (cod CAEN 6920), în proporție de peste 80% din veniturile totale.
  5. Să aibă cel puțin un salariat, cu excepția societăților nou-înființate, care beneficiază de un termen de 30 de zile de la data înregistrării pentru îndeplinirea acestei condiții.
  6. Să aibă asociați/acționari care dețin, direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot și să fie singura persoană juridică stabilită de aceștia să aplice prevederile titlului referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
  7. În cazul în care avea obligația depunerii situațiilor financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, să fi îndeplinit această obligație în termenul legal prevăzut.

În ipoteza în care o societate nu îndeplinește cumulativ condițiile enumerate anterior, aceasta nu se poate încadra în categoria microîntreprinderilor și, prin urmare, va fi obligată să treacă la regimul de impozitare pe profit. Trecerea la impozitul pe profit se efectuează începând cu anul fiscal următor celui în care nu mai sunt îndeplinite criteriile de încadrare ca microîntreprindere.

Este de menționat că există și situații în care o microîntreprindere poate opta pentru plata impozitului pe profit, chiar dacă îndeplinește condițiile de încadrare în această categorie. Această opțiune se comunică organelor fiscale competente până la data de 31 ianuarie a anului fiscal pentru care se dorește aplicarea impozitului pe profit.

Trecerea la impozitul pe profit devine astfel obligatorie pentru societățile care nu îndeplinesc cumulativ condițiile de încadrare în categoria microîntreprinderilor, prevăzute de art. 47 din Codul fiscal. 

Impozit pe venit vs impozit pe profit 2024 SRL

În anul fiscal 2024, societățile cu răspundere limitată (SRL) din România se pot confrunta cu dilema alegerii între două regimuri distincte de impozitare a profiturilor: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit. Fiecare dintre aceste sisteme prezintă avantaje și dezavantaje specifice, iar opțiunea pentru unul sau altul este influențată de o serie de factori, cum ar fi nivelul veniturilor realizate, structura capitalului social, numărul de salariați și domeniul de activitate. În continuare, vom realiza o analiză comparativă a celor două regimuri de impozitare.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Regimul de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor, reglementat de Titlul III din Codul fiscal, se adresează societăților care îndeplinesc cumulativ anumite condiții la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent. Aceste condiții, prevăzute la art. 47 din Codul fiscal, se referă la plafonul de venituri (500.000 euro), structura capitalului social, numărul de salariați, ponderea veniturilor din anumite activități și îndeplinirea obligațiilor de depunere a situațiilor financiare anuale.

Principalul avantaj al acestui regim constă în cota redusă de impozitare, care poate fi de 1% pentru microîntreprinderile care realizează venituri până în 60.000 euro inclusiv și nu desfășoară activități în anumite domenii precum IT, consultanță, hoteluri, restaurante etc., respectiv 3% pentru microîntreprinderile care realizează venituri peste 60.000 euro sau care desfășoară activitățile exceptate de la cota de 1%. Impozitul se aplică asupra veniturilor obținute, fără a lua în considerare cheltuielile efectuate.

Cu toate acestea, regimul microîntreprinderilor prezintă și unele dezavantaje. Unul dintre acestea este limitarea la nivelul cheltuielilor deductibile. De asemenea, există restricții privind activitățile desfășurate, anumite domenii fiind excluse de la aplicarea acestui regim (ex: bancar, asigurări, jocuri de noroc).

Impozit pe profit 2024 SRL

Impozitul pe profit, reglementat de Titlul II din Codul fiscal, reprezintă regimul general de impozitare a profiturilor obținute de societățile comerciale din România. Cota standard de impozit pe profit este de 16% și se aplică asupra profitului impozabil, calculat ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, ajustat cu elementele de venituri și cheltuieli neimpozabile, deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile.

Principalul avantaj al impozitului pe profit constă în deductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri. Astfel, societățile pot diminua baza impozabilă prin înregistrarea unor cheltuieli precum cele cu salariile, contribuțiile sociale, amortizarea activelor, dobânzile bancare sau cheltuielile de protocol, în limitele prevăzute de Codul fiscal.

Un alt avantaj semnificativ este posibilitatea reportării pierderilor fiscale în următorii 5 ani consecutivi, în limita a 70% inclusiv, ceea ce permite optimizarea fiscală pe termen lung.

Totuși, impozitul pe profit prezintă și unele dezavantaje, cum ar fi cota mai mare de impozitare (16%) comparativ cu regimul microîntreprinderilor și complexitatea mai ridicată a calculării și declarării impozitului.

Alegerea între impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit depinde de o serie de factori specifici fiecărei societăți. Printre criteriile care pot influența această decizie se numără:

  1. Nivelul veniturilor – dacă societatea estimează că va depăși plafonul de 500.000 euro, ea va fi obligată să treacă la impozitul pe profit. În cazul în care condițiile de încadrare nu mai sunt îndeplinite pe parcursul anului, societatea va trebui să treacă la plata impozitului pe profit începând cu trimestrul în care s-a produs această situație.
  2. Profitabilitatea – societățile cu o marjă de profit ridicată pot beneficia mai mult de pe urma deductibilității cheltuielilor în sistemul impozitului pe profit, în timp ce cele cu o profitabilitate scăzută sau cu pierderi pot fi avantajate de cotele reduse din regimul microîntreprinderilor.
  3. Structura cheltuielilor – societățile care înregistrează cheltuieli semnificative cu investiții, personal, cercetare-dezvoltare sau alte activități deductibile fiscal pot opta pentru impozitul pe profit pentru a-și optimiza povara fiscală.
  4. Domeniul de activitate – anumite domenii sunt excluse de la aplicarea regimului microîntreprinderilor (ex: bancar, asigurări, jocuri de noroc), societățile respective fiind obligate să aplice impozitul pe profit.
  5. Complexitatea administrativă – regimul microîntreprinderilor presupune o complexitate administrativă mai redusă, cu declarații și plăți trimestriale, în timp ce impozitul pe profit implică o gestionare mai detaliată a aspectelor fiscale și contabile.

În concluzie, opțiunea între impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit trebuie să se fundamenteze pe o analiză riguroasă a situației specifice a fiecărei societăți, luând în considerare criteriile de încadrare prevăzute de Codul fiscal, nivelul veniturilor și profitabilitatea estimată, structura cheltuielilor și domeniul de activitate.

În anumite situații, societățile pot fi constrânse să aplice un anumit regim de impozitare, în funcție de îndeplinirea condițiilor legale. În alte cazuri, ele pot beneficia de posibilitatea de a opta pentru sistemul care le este mai favorabil din punct de vedere fiscal și administrativ.

Se recomandă efectuarea unor simulări și proiecții fiscale amănunțite, precum și consultarea unui specialist în domeniul fiscal pentru a adopta cea mai avantajoasă decizie în materie de impozitare a profiturilor în anul 2024. O planificare fiscală judicioasă poate genera beneficii semnificative pentru societate, prin optimizarea sarcinii fiscale și asigurarea conformității cu prevederile legale în vigoare.

În final, este important ca societățile să monitorizeze constant îndeplinirea condițiilor de încadrare în regimul fiscal ales și să fie pregătite să efectueze trecerea la celălalt regim de impozitare, dacă situația o impune. Acest lucru presupune o adaptare a politicilor contabile și fiscale, precum și o informare promptă a organelor fiscale cu privire la modificarea regimului de impozitare.