Nerespectarea programului de vizitare a copiilor minori în timpul stării de urgență

În situația critică în care se află întreaga lume, nu doar raporturile contractuale ce au intervenit între diferiteÎ entități juridice au de suferit, ci pot să apară probleme inclusiv în legătură cu raporturile familiale, respectiv cu programul de vizitare a minorilor stabilit convențional de către părinți ori de către instanțele de judecată.

În concret, problemele se ivesc mai ales în situația în care vorbim despre un program de vizită dispus de către instanță (inclusiv pe cale de ordonanță președințială, care poate fi formulată inclusiv în cursul stării de urgență), constând în dreptul părintelui, al cărui copil are domiciliul stabilit la celălalt părinte, de a prelua minorul de la domiciliu și a-l readuce la finalul programului de vizitare stabilit.

Conform art. 42 alin. (5) din Decretul 195/16.03.2020 emis de Președintele României, activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită. După cum am arătat și în cadrul articolului referitor la supendarea executării silite directe, opinăm că, pe parcursul stării de urgență nu se va mai proceda la executarea silită a dispozițiilor hotărârilor judecătorești în materia programului de vizitare a minorilor, având în vedere că executarea ar presupune un contact fizic direct între organele abilitate care participă la executarea silită, copil și părinți.

Totodată, de la momentul emiterii Ordonanței militare nr. 3 din 24 martie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii Covid-19, conform art. 1 din acest act normativ au fost interzise circulațiile tuturor persoanelor fizice cu foarte puține excepții, respectiv:

a) deplasare în interes profesional inclusiv între locuință/gospodărie și locul/locurile de desfășurare a activității profesionale și înapoi;

b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activității profesionale;

c) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;

d) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie;

e) deplasările scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activități sportive de echipă), cât și pentru nevoile animalelor de companie/domestice;

f) deplasarea în scopul donării de sânge, la centrele de transfuzie sanguină;

g) deplasarea în scop umanitar sau de voluntariat;

h) deplasarea pentru realizarea de activități agricole;

i) deplasarea producătorilor agricoli pentru comercializarea de produse agroalimentare.

Analizând restricțiile de mai sus, apreciem că deplasarea părintelui în favoarea căruia a fost stabilit un program de vizitare a copilului minor, pentru preluarea acestuia de la domiciliul său, nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 1 din Ordonanța militară 3 emisă la data de 24 martie 2020. În concret, nici măcar lit. d) (ce prevede deplasarea din motive justificate, care au fost exemplificate în ingrijirea sau însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie) nu ar putea fi considerată drept o situație în care părintele ce invocă deplasarea pentru executarea unui program de vizită să nu fie sancționat, întrucât enumerarea exemplelor din actul normativ este limitativa, iar însoțirea copilului ar trebui să aibă loc pentru motive care se subscriu celorlalte excepții. În cazul unei interpretări contrare, însoțirea copilului putând să aibă loc oriunde în afara locuinței, ceea ce în mod cert nu a fost dorința legiuitorului în acest moment.

În ceea ce privește respectarea și aplicarea unui program de vizitare în cursul acestei perioade de criză sunt de interes pentru analiză și prevederile art. 379 Cod Penal care reglementează infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului. Mai exact, alin. (2) al art. 379 Cod Penal stabilește că se sancționează cu o pedeapsă de la o lună la 3 luni sau cu amendă fapta persoanei căreia s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent. Având în vedere durata deja scursă a stării de urgență, precum și faptul că este imposibil obiectiv de prevăzut la acest moment cât va mai fi prelungită, apreciem că acest caracter repetat ar putea să fie unul lesne de atins.

În același timp, art. 21 Cod Penal reglementează drept cauză justificativă exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, reținându-se că este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta. De interes în prezenta opinia juridică este ultima teză a acestui articol în corelare cu obligația analizată anterior, respectiv cea de a nu părăsi locuința decât cu excepțiile prevăzute de Ordonanța militară numărul 3 din 24 martie 2020, care nu poate fi altfel intepretată decât ca o obligație impusă de lege. Astfel, este necesar să menționăm că potrivit art. 16 alin. (1) lit. d) Cod Procedură Penală, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost puse în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă există o cauză justificativă, inclusiv cea prevăzută de art. 21 Cod Penal.

Având în vedere analiza dispozițiilor legale de mai sus, considerăm că pe durata menținerii măsurilor de prevenire a răspândirii Covid-19 prevăzute în Ordonanța militară numărul 3 din 24 martie 2020, respectiv a interzicerii circulației tuturor persoanelor în afara locuinței sau gospodăriei cu excepțiile limitativ prevazute de art. 1 al Ordonanței, dispozițiile hotărârilor judecătorești ce vizează program de vizitare a copilului ce implică deplasări nu pot fi aplicate.

În ciuda analizei juridice făcute anterior și pentru respectarea interesului superior al copiilor promovat de Legea 272/2004 și de numeroase prevederi concrete din Noul Cod Civil, considerăm că pot fi găsite metode care să mențină relațiile personale ale copilului cu ambii părinți și care să nu constea într-o deplasare fizică a minorului de la domiciliul său, rămânând în sarcina părinților găsirea unor soluții consensuale și viabile pentru a face parcurgerea acestei perioade mai ușoară și pentru copii.