Prescripția și perimarea executării silite

Procedura de executare silită trebuie să se desfășoare cu respectarea dispozițiilor legale așa încât exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor persoanelor implicate trebuie să aibă loc în condițiile și termenele prevăzute de lege. Pentru situațiile în care actele de executare silită s-au realizat cu nesocotirea obligațiilor creditorului, la solicitarea debitorului, pot fi desființate ca urmare a intervenirii sancțiunilor pentru inactivitatea sau neglijența acestuia.

În esență, executarea silită are loc în baza unui titlu executoriu care reprezintă, în concret, înscrisul în cuprinsul căruia sunt prevăzute obligațiile debitorului și de care creditorul se poate prevala pentru a obține executarea silită a creanței sale. Acest titlu executoriu poate fi reprezentat, spre exemplu, de o hotărâre judecătorească definitivă, de un înscris autentificat de notarul public, de contractul de credit sau cel de locațiune înregistrat la organele fiscale ori de alte asemenea înscrisuri cărora legea le recunoaște acest caracter.

De la momentul la care creditorul a obținut titlul executoriu, respectiv hotărârea judecătorească definitivă, sau de la momentul la care devin scadente obligațiile debitorului consemnate într-un alt înscris căruia legea îi recunoaște acest caracter, acesta se poate adresa executorului judecătoresc pentru a-l constrânge pe cel îndatorat la executarea obligației sale.

Poate însă creditorul să obțină executarea silită a creanței sale oricând?

Dreptul de a obține executarea silită a obligației poate suferi anumite limitări raportat la atitudinea creditorului. Astfel, acesta trebuie să manifeste diligență în aducerea la împlinire a drepturilor sale pe calea executării silite, trebuie să ofere sprijin efectiv și să furnizeze executorului judecătoresc toate informațiile necesare privitoare la creanța sa sau la persoana debitorului.

Ca regulă, executarea silită reprezintă o procedură caracterizată de celeritate în sensul că aceasta trebuie să se desfășoare în mod operativ și punctual pentru realizarea integrală și în termen optim a obligației prevăzute în titlul executoriu.

În acest sens, dispozițiile legale în materie de executare silită prevăd că, în general, persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc pentru a iniția procedura executării silite în termen de cel mult 3 ani de la momentul la care titlul executoriu poate fi pus în executare silită, adică fie de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, fie de la data scadenței obligației asumate printr-un alt titlu executoriu.

Totodată, diligența creditorului trebuie să persiste pe întreaga durată a procedurii de executare silită motiv pentru care acesta e obligat să îndeplinească orice acte sau demersuri necesare executării silite în termen de cel mult 6 luni de la momentul la care i-au fost solicitate în mod expres și în scris de către executorul judecătoresc.

Ce se întâmplă în situația în care creditorul își nesocotește obligațiile?

Dispozițiile Codului de Procedură Civilă reglementează sancțiunile ce intervin în contextul pasivității creditorului în demararea și continuarea procedurii de executare silită.

Astfel, pe de-o parte, prescripția executării silite reprezintă acea sancțiune care constă în stingerea dreptului creditorului de a obține executarea silită și lipsirea de putere executorie a însuși titlului executoriu în măsura în care acesta nu se prevalează de exercitarea dreptului său în termen de cel mult 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, respectiv de la data scadenței obligației asumate prin alt titlu executoriu.

Pe de altă parte, perimarea executării silite este sancțiunea ce intervine în situația în care creditorul, din culpa sa, a omis să îndeplinească în termen de 6 luni un act sau demers necesar executării silite ce i-a fost solicitat în mod expres, în scris, de către executorul judecătoresc și constă în desființarea actelor de executare întocmite ulterior intervenirii ei.

Cum poate opera prescripția sau perimarea executării silite?

Atunci când procedura de executare silită s-a desfășurat ulterior îndeplinirii termenului de prescripție sau a termenului de perimare, persoana interesată poate formula contestație la executare împotriva tuturor actelor întocmite de către executorul judecătoresc ulterior acestui moment, sens în care, pe această cale, se va solicita instanței să se constate intervenirea prescripției dreptului creditorului sau, după caz, a perimării executării silite.

Termen contestație la executare

Important de menționat în acest context este că formularea și înregistrarea contestației la executare se poate face în termen de cel mult 15 zile, care se va calcula distinct în raport de anumite momente.

Astfel, termenul de 15 zile poate curge fie de la data la care debitorul a luat la cunoștință de primul act de executare sau de la data când a primit somația sau încheierea de încuviințare a executării silite, fie de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, fie de la data la care a luat la cunoștință de înștiințarea privind înființarea popririi.

Care sunt efectele intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită?

Intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită poate avea ca efect nulitatea întregii proceduri de executare silită, în măsura în care dreptul de a cere executarea silită era prescris anterior inițierii executării silite, sau nulitatea acelor acte de executare silită îndeplinite ulterior împlinirii termenului de prescripție.

În egală măsură, ca urmare a nulității executării silite, debitorul are dreptul de a solicita întoarcerea executării silite, ceea ce presupune restabilirea situației anterioare, iar implicit bunurile asupra cărora s-a efectuat executarea silită vor fi restituite celui îndreptățit.

Care sunt efectele perimării executării silite?

Similar prescripției, intervenirea perimării executării silite are ca principal efect desființarea tuturor actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc subsecvent împlinirii termenului de 6 luni în care creditorul s-a aflat în deplină pasivitate.

Spre deosebire de prescripție, care operează prin simpla împlinire a termenelor prevăzute de lege, în cazul perimării, aceasta va putea opera numai ulterior unei solicitări exprese din partea executorului judecătoresc adresată în scris creditorului de a îndeplini un act sau demers necesar executării silite, aspect ce a fost profund neglijat de către creditor pe o perioadă de minim 6 luni.

Referitor la actele de executare efectuate anterior intervenirii perimării, acestea rămân în ființă fiind valabil întocmite, însă executarea silită nu va mai putea continua în baza cererii inițiale a creditorului, ci acesta va trebui să se adreseze executorului judecătoresc cu o nouă cerere de executare silită în condițiile prevăzute de lege. Așadar, în această situație, executarea silită se va relua numai în urma unei solicitări exprese a creditorului și doar de la ultimul act valabil întocmit de către executorul judecătoresc.

Concluzii

Procedura executării silite nu se poate desfășura în mod arbitrar și aleatoriu, oricând creditorul înțelege să se prevaleze de dreptul său cuprins în titlul executoriu, ci în sarcina acestuia sunt stabilite deopotrivă obligații a căror nerespectare poate atrage sancțiunile prevăzute de lege. În mod corelativ, în favoarea debitorului sunt recunoscute drepturi a căror exercitare se poate realiza pe calea formulării contestației la executare.

Ai o problemă legală și vrei să apelezi la un avocat în Cluj? Contactează-ne!