Procedura Recunoașterii și a Executării Hotărârilor Judecătorești Pronunțată într-un Stat Membru al Uniunii Europene de România

Blog

Etapele procedurii de recunoaștere și de executare a unei hotărâri judecătorești pe teritoriul României

Recunoașterea și executarea hotărârilor penale reprezintă o formă de cooperare judiciară în materie penală care are ca scop principal facilitarea reabilitării sociale a persoanei condamnate.

Pentru a putea aplica mecanismul recunoașterii hotărârilor judecătorești în România este necesar să avem o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, pronunțată într-un alt stat membru al Uniunii Europene, numit stat emitent. În continuare, statul emitent va transmite hotărârea judecătorească, alături de un certificat tipizat care conține date cu privire la persoana în cauză, în scopul recunoașterii și al executării acesteia pe teritoriul statului de executare, adică România. Ulterior, după ce statul de executare primește documentele necesare, va lua o decizie cu privire la recunoașterea hotărârii și dispunerea executării acesteia pe teritoriul său.

Competența instanțelor române

Pentru a determina competența autorităților judiciare române vom avea în vedere două situații. Prima situație se referă la o persoană condamnată care este deținută de un alt stat membru. Astfel, în această ipoteză, recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine va fi de competența Curții de Apel în a cărei circumscripție domiciliază persoana condamnată, iar în cazul în care persoana condamnată nu are domiciliu pe teritoriul României, competența va reveni Curții de Apel București.

A doua situație are în vedere o persoană condamnată, dar care se află pe teritoriul statului român și dorește recunoașterea unei hotărâri penale străine. În această situație, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent va fi tot de competența Curții de Apel în circumscripția căreia domiciliază persoana condamnată, iar dacă aceasta nu are domiciliu pe teritoriul României, competența va aparține Curții de Apel București. În schimb, atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare va aparține Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.

Discută cu un avocat din Cluj astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Condițiile de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești

Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene implică respectarea unei condiții generale, precum și a câtorva condiții speciale.

Astfel, regula generală instituită prin dispozițiile legii speciale române este aceea că hotărârile judecătorești rămase definitive pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene vor fi recunoscute de instanțele competente din România, în baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce și a legii speciale române, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. Principiul recunoașterii și încrederii reciproce are în vedere obligația statelor membre de a avea încredere unul față de celălalt atunci când vine vorba despre respectarea drepturilor fundamentale, mai concis, acesta presupune încrederea și cooperarea reciprocă între sistemele judiciare naționale.

La art. 155 din Legea 302/2004 sunt enumerate condițiile speciale care trebuie îndeplinite pentru ca o hotărâre pronunțată într-un alt stat membru să poată fi recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României. Astfel, avem nevoie de:

  • o hotărâre definitivă și executorie;
  • persoana condamnată să aibă cetățenie română;
  • fapta pentru care i-a fost aplicată pedeapsa ar fi constituit infracțiune și ar fi fost sancționată, dacă s-ar fi produs pe teritoriul României;
  • consimțământul persoanei condamnate de a executa pedeapsa în România;
  • să nu fie incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și de neexecutare a hotărârii;

Motivele de nerecunoaștere și de neexecutare a hotărârilor judecătorești în România

Pentru ca o hotărâre penală să poată fi recunoscută e necesar să nu fie incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și de neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea 302/2004.

Astfel, recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești va fi refuzată în următoarele cazuri :

  • persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale;
  • persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
  • persoana condamnată beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România;
  • pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
  • când prin pedeapsa aplicată se instituie o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
  • atunci când este incidentă prescripția executării pedepsei;
  • persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, cu excepția situațiilor în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa, persoana a fost încunoștințată în timp util cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare, precum și la consecințele legale în caz de neprezentare, iar acesta din urmă și-a desemnat un avocat sau i-a fost desemnat un avocat din oficiu, astfel că reprezentarea juridică în fața instanței a fost realizată în mod efectiv sau după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Soluțiile care pot fi pronunțate de instanța română în procedura recunoașterii și a executării hotărârilor

După verificarea îndeplinirii condițiilor în vederea recunoașterii și a executării hotărârii, statul de executare poate adopta următoarele soluții:

  • poate recunoaște hotărârea în întregime, astfel cum a fost pronunțată în statul emitent, în situația în care sunt respectate toate condițiile și nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere sau de neexecutare a hotărârii pe teritoriul României;
  • poate recunoaște hotărârea și să adapteze pedeapsa, în ipoteza în care aceasta nu corespunde cu legislația statului român în ceea ce privește durata și natura acesteia. În acest caz, instanța din România nu va putea acorda o pedeapsă mai dură decât pedeapsa pronunțată în statul care a emis hotărârea de condamnare;
  • poate respinge cererea de recunoaștere a hotărârii, în situația în care este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și de neexecutare a hotărârii;

Utilitatea practică a instituției recunoașterii hotărârilor judecătorești în România

Așa cum am precizat anterior, recunoașterea hotărârilor judecătorești reprezintă o formă de cooperare între statele membre care are ca scop facilitarea reabilitării sociale a persoanei condamnate. Astfel, reglementarea acestei instituții prezintă o importanță deosebită dat fiind faptul că o bună parte dintre cetățenii români execută pedepse într-un alt stat membru. Prin procedura recunoașterii și a executării unei hotărâri penale, oricărui cetățean român care a fost condamnat de o instanță dintr-un alt stat membru i se dă posibilitatea de a solicita autorităților competente, recunoașterea hotărârii și executarea acesteia pe teritoriul României.

Cu toate acestea, luând în considerare condițiile din penitenciarele din România, precum și suprapopularea din cadrul acestora, dorința de a cere recunoașterea și executarea hotărârilor pe teritoriul României de către cetățenii români condamnați în alte state membre ale Uniunii Europene este în scădere.