RO e-Factura devine obligatorie pentru relațiile B2C.

Blog

Într-un comunicat de presă, emis la data de 18 iunie 2024, Ministerul Finanțelor anunță că se propun, printr-un proiect de act normativ, modificări și completări în domeniul gestionării și implementării sistemului național privind factura electronică RO e-Factura, al aparatelor de marcat electronice fiscale și excluderea accizelor din procedura de restructurare a obligațiilor bugetare.

Se preconizează extinderea utilizării facturii electronice și pentru tranzacțiile dintre companii și consumatorii finali (B2C), aceasta urmând a fi opțională în intervalul 1 iulie – 31 decembrie 2024 și obligatorie de la 1 ianuarie 2025, ceea ce înseamnă că toate persoanele impozabile emitente de facturi către consumatori vor trebui să le raporteze în sistemul RO e-Factura.

Foto: Digi24

Totuși, există și unele excepții de la obligativitatea utilizării sistemului RO e-Factura, printre care se numără:

  • persoanele impozabile care emit facturi pentru operațiuni neincluse în sfera TVA sau pentru sume care nu se includ în baza de impozitare a TVA, conform Codului fiscal, pentru care nu există obligația emiterii unei facturi conform art. 319 din Codul fiscal;
  • misiunile diplomatice;
  • oficiile consulare; 
  • diverse organisme internaționale și forțele armate ale statelor membre NATO, cu excepția situației în care acestea optează pentru utilizarea sistemului.

Totodată, asociațiile, fundațiile și agricultorii persoane fizice care aplică regimul special vor beneficia de o derogare temporară până la 30 iunie 2025 pentru a se adapta la sistem, având însă posibilitatea de a opta pentru utilizarea sa înainte de această dată, devenind obligatorie pentru toate aceste categorii începând cu 1 iulie 2025.

Beneficiarii care nu primesc facturile prin sistemul RO e-Factura în termenul prevăzut, pentru bunurile sau serviciile plătite la momentul livrării sau prestării, vor avea dreptul de a notifica organele fiscale competente.

Organele de executare silită, inclusiv executorii judecătorești și ANABI, vor fi obligate să transmită facturile prin sistemul RO e-Factura atunci când le emit în numele și în contul furnizorilor care ar avea această obligație, și să organizeze un registru cu aceste organe de executare.

De asemenea, proiectul de act normativ propune modificări ale OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în sensul înscrierii, la cerere, pe bonul fiscal, a codului de identificare fiscală în locul codului de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, această informație fiind absolut necesară pentru generarea formularelor electronice precompletate cu informații disponibile în bazele de date ale ANAF.

Totodată, se instituie obligativitatea tipăririi pe bonul fiscal, inclusiv sub formă de cod QR, a datei și orei emiterii bonului, a numărului de identificare al acestuia și a seriei fiscale a aparatului de marcat electronic fiscal, pentru a facilita preluarea automată a datelor de către aplicații informatice în vederea verificării de către contribuabili a autenticității bonurilor primite, măsură menită să contribuie la combaterea evaziunii fiscale.

În situația în care, în urma testării la ICI București (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică), se constată imposibilitatea tehnică de a tipări sub formă de cod QR data și ora emiterii bonului fiscal, numărul de identificare al bonului și seria fiscală a aparatului de marcat, utilizatorii acestor aparate vor avea la dispoziție un termen de maximum doi ani de la intrarea în vigoare a ordonanței pentru a se conforma prevederilor legale.

Nu în cele din urmă, actul normativ propus urmărește să aducă modificări și completări Ordonanței Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, prin eliminarea accizelor din sfera de aplicare a procedurii de restructurare a obligațiilor bugetare. 

Această prevedere are ca scop protejarea intereselor contribuabililor de bună credință, având în vedere că aceste taxe speciale sunt aplicate consumului de produse accizabile și sunt achitate de către consumator, în timp ce plătitorul de accize are responsabilitatea de a le declara și vărsa la bugetul de stat.