ROBOR și cele 10 bănci amendate: cine poate cere despăgubiri pentru dobânzile plătite în plus

Consiliul Concurenței a anunțat în 7 iunie 2026 sancționarea a 10 bănci, cu amenzi totale de aproximativ 3,73 miliarde lei, pentru încălcarea normelor de concurență prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR „printr-un schimb de informații confidențiale și strategice, în special referitoare la preț”.

În concret, fapta reținută în sarcina instituțiilor bancare constă în încălcarea atât a art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996, cât și a art. 101 TFUE, privind înțelegerile, deciziile și practicile concertate între întreprinderi, care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea competiției pe piața națională, respectiv internă.

Dincolo de sancțiunea istorică aplicată de Consiliul Concurenței, comportamentul care stă la baza acesteia privește, în esență, afectarea integrității unui indice de referință utilizat în contracte de finanțare în lei. Acest aspect este unul important întrucât, pe lângă planul răspunderii administrative, constatate de Consiliul Concurenței, entitățile răspunzătoare de încălcarea legislației concurenței sunt susceptibile să răspundă și pe plan civil, conform OUG nr. 170/2020, pentru acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate persoanelor care au fost afectate de transferul indicelui ROBOR în contracte.

Miza practică a încălcării identificate de Consiliul Concurenței este astfel una deosebit de relevantă pentru persoanele juridice sau fizice cu finanțări în lei indexate la ROBOR. Sunt vizate, în principal, societățile care au avut credite de investiții, facilități pentru capital de lucru, linii de credit, finanțări de proiect, leasing financiar, factoring sau alte produse bancare ori nebancare în care costul finanțării a fost determinat prin raportare la ROBOR 3M, ROBOR 6M sau ROBOR 12M, dar și persoanele fizice care au avut credite cu dobândă variabilă, prin raportare la acești indici.

În acest context, se poate anticipa apariția unui număr semnificativ de litigii civile având ca obiect recuperarea prejudiciilor suferite de debitorii ale căror contracte au fost indexate la indicele ROBOR. Dacă decizia Consiliului Concurenței rămâne definitivă, sumele datorate de bănci în legătură cu încălcarea constatată vor putea depăși cu mult cuantumul amenzii stabilite în prezent de autoritatea națională de concurență, în măsura în care debitorii vor demonstra în instanță prejudiciile suferite.

Ce este indicele ROBOR? Ce relevanță are ROBOR în contracte?  

Indicele ROBOR reprezintă un reper al pieței monetare interbancare în lei, cu efect asupra calculului dobânzilor pentru creditele acordate persoanelor juridice, dar și pentru cele acordate persoanelor fizice anterior anului 2019, în cazurile în care nu s-au făcut cereri de trecere la IRCC. Conform regulilor BNR din 2019, ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata de referință pentru depozitele în lei plasate pe piața monetară interbancară, în timp ce ROBID (Romanian Interbank Bid Rate) este rata de referință pentru depozitele în lei atrase pe aceeași piață.

Ratele de referință ROBID/ROBOR sunt stabilite pentru mai multe scadențe: O/N, T/N, 1W, 1M, 3M, 6M și 12M. Cele mai importante în practică sunt 3M, 6M și, pentru anumite produse bancare, 12M, pentru că acestea apar în contracte de credit cu dobândă variabilă. Mai exact, în astfel de contracte sunt folosite formulele de tipul „ROBOR 3 luni + marjă” sau „ROBOR 6 luni + marjă”,  ca modalitate de calcul a dobânzii datorate de debitor, băncii.

În timp ce BNR este administratorul activităților de stabilire a acestor rate de referință (activități de fixing), regulile prevăd că fixingul implică zece participanți selectați după criterii legate de activitatea pe piața monetară și de limitele reciproce de expunere. În speță, acești participanți erau chiar băncile sancționate prin decizia Consiliului Concurenței.

În cadrul acestor proceduri, participanții comunică cotații pentru depozite interbancare în lei, iar ROBOR este calculat ca media aritmetică a ultimelor rate cotate pentru depozitele plasate, după eliminarea extremelor.

Procedura de stabilire a indicelui ROBOR explică, prin ea însăși, de ce o coordonare între participanți în stabilirea cotațiilor are efecte dincolo de relațiile interbancare. Dacă ratele comunicate în fixing fac parte integrantă din calculul indicelui ROBOR, iar indicele este inclus în contractele de credit, o abatere în etapa de fixing se transmite chiar în costul final suportat de debitor.

În acest sens, regulile BNR cer expres ca participanții să dispună de un cadru de control adecvat care să asigure integritatea, exactitatea, fiabilitatea ratelor dobânzilor cotate, ca ratele cotate să reflecte condițiile de piață de la momentul respectiv, să nu fie afectate de conflicte de interese existente sau potențiale și ca participarea la fixing să se realizeze „într-o manieră independentă și onestă, pe baza informațiilor relevante”. Or, o coordonare a comportamentului băncilor în procedura de transmitere a cotațiilor contravine în mod direct acestor reguli. 

Practica anticoncurențială a băncilor constatată de Consiliul Concurenței. Răspunderea administrativă vs. răspunderea civilă a autorilor încălcării legislației în materie de concurență

Prin decizia emisă recent, Consiliul Concurenței a sancționat cele 10 bănci participante în procedura de fixing, constatând încălcarea normelor de concurență prin coordonarea comportamentului printr-un schimb de informații confidențiale și strategice, în special referitoare la preț, în urma unei investigații declanșate la finalul anului 2022.

Comportamentul astfel identificat contravine dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, care interzice înțelegerile între întreprinderi, deciziile asociațiilor și practicile concertate care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței, în special cele care stabilesc direct sau indirect prețuri de cumpărare ori de vânzare sau alte condiții de tranzacționare.

În ceea ce privește stabilirea unui indice interbancar, noțiunea de „preț” nu trebuie înțeleasă în mod restrâns, dobânda reprezentând, practic, „prețul banilor”, iar cotația de fixing fiind un parametru de preț. Noțiunea de practică concertată, aplicată de Consiliul Concurenței, acoperă forme de coordonare mai subtile decât un acord formal. CJUE a statuat în cauza T-Mobile Netherlands că un schimb de informații între concurenți are obiect anticoncurențial atunci când este apt să elimine incertitudinile privind conduita viitoare a participanților, inclusiv asupra momentului, amplorii și detaliilor modificărilor ce urmează a fi adoptate.

Raportat la efectele înțelegerii anticoncurențiale, din informațiile disponibile la acest moment rezultă că ar fi vorba despre un nivel crescut al indicelui ROBOR, prin fracțiuni de procent.

Motivarea deciziei Consiliului Concurenței nu a fost publicată la momentul redactării prezentului articol, iar aceasta nu este încă definitivă, putând să fie contestată în instanță de către băncile sancționate. În lipsa motivării deciziei, nu este cunoscută încă perioada exactă pentru care autoritatea de concurență a reținut existența încălcării.

Răspunderea entităților care încalcă legislația în materia concurenței nu este însă limitată la sancțiunea stabilită de Consiliul Concurenței. În plan paralel, orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o astfel de încălcare poate solicita instanțelor despăgubiri pentru prejudiciul suferit, conform OUG nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

Art. 1 alin. (1) al OUG nr. 170/2020 consacră dreptul oricărei persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență de a solicita în instanță despăgubirea integrală pentru prejudiciul suferit. Art. 3 alin. (1) și (2) precizează că orice persoană prejudiciată printr-o practică anticoncurențială interzisă de Legea nr. 21/1996 și/sau de art. 101-102 TFUE poate obține repararea integrală, iar aceasta include pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată și dobânda aferentă. Pentru aceste despăgubiri vor răspunde în solidar întreprinderile care au încălcat legislația concurenței, potrivit art. 9 alin. (1) din aceeași ordonanță.

Ca mecanism concret, persoanele prejudiciate se pot adresa Tribunalului București, instanța competentă sub aspect material și teritorial conform art. 4 din OUG nr. 170/2020.

De regulă, pentru admiterea unei acțiuni în despăgubiri întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, îi revine persoanei prejudiciate să dovedească existența faptei juridice ilicite săvârșite cu vinovăție, în speță, încălcarea normelor de concurență, prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate între acestea.

Potrivit art. 9 alin. (1) din OUG 170/2020 însă, o încălcare constatată printr-o decizie definitivă a Consiliului Concurenței se consideră stabilită în mod irefragabil pentru instanța civilă învestită cu acțiunea în despăgubire. În alte cuvinte, odată ce decizia Consiliului Concurenței rămâne definitivă, reclamanții nu vor mai trebui să dovedească existența încălcării, în sarcina lor rămânând totuși proba existenței prejudiciului. Acest aspect nu afectează însă posibilitatea persoanelor prejudiciate de a se adresa deja instanțelor de judecată pentru recuperarea prejudiciului, urmând ca, odată ce decizia Consiliului va rămâne definitivă, aceasta să își producă pe deplin efectele și în cadrul acestor proceduri.

Cine poate cere despăgubiri pentru ROBOR și cum se calculează prejudiciul?

Efectul economic al coordonării în fixingul ROBOR trebuie explicat pornind de la mecanismul contractual descris supra. În creditele cu dobândă variabilă indexate la ROBOR, rata clientului este, de regulă, „indice ROBOR + marjă fixă”. Dacă indicele utilizat contractual este ROBOR 3M, 6M sau 12M, o majorare a acestuia se transmite direct, la următoarea resetare contractuală, în costul dobânzii plătite de debitor. Această logică este valabilă atât pentru creditele vechi ale persoanelor fizice legate de ROBOR, cât și pentru finanțările comerciale, linii de credit, factoring, leasing sau alte produse care folosesc ROBOR ca index contractual.

Așadar, prejudiciul cauzat debitorilor de către bănci constă, în primul rând, în pierderea suferită. Aceasta reprezintă diferența cu care indicele contractual a fost afectat de comportamentul concertat al acestora, deci dobânda plătită în plus față de dobânda care ar fi fost datorată dacă ROBOR ar fi fost stabilit în absența conduitei sancționate.

O a doua categorie de prejudiciu este profitul nerealizat, prevăzut expres de art. 3 alin. (2) al OUG nr. 170/2020. În cazul persoanelor juridice, în special, această componentă poate avea o valoare ridicată deoarece costul finanțării influențează activitatea operațională. O dobândă mai mare nu se reflectă doar într-o plată suplimentară către bancă, ci ea poate de asemenea reduce lichiditatea disponibilă,  diminua capacitatea de investiție, limita achiziția de stocuri, afecta executarea unor contracte, reduce marja unui proiect sau chiar aduce compania în imposibilitate de plată.

Nu în ultimul rând, prejudiciul se compune și din dobânda aferentă pierderilor efective, rolul acesteia fiind de a compensa lipsa de folosință a sumelor de care persoanele prejudiciate au fost lipsite.

Astfel, persoanele prejudiciate vor putea obține în instanță reparații integrale, cu efectul repunerii în situația anterioară prin despăgubiri incluzând pierderi efective, profit nerealizat și dobânzi.

Este important de precizat că o cuantificare concretă a prejudiciului, cu toate elementele precizate supra este mai dificilă decât un simplu calcul matematic. Litigiile de acest tip presupun, de regulă, analize economice și juridice complexe, în scopul determinării efectului economic al conduitei anticoncurențiale la nivel individual, atât la nivel de sume cât și la nivel de cauzalitate. Din această perspectivă, asistența juridică acordată de avocați specializați în dreptul concurenței și litigii complexe este esențială pentru evaluarea oportunității inițierii unei acțiuni în despăgubire și pentru fundamentarea pretențiilor.

Ce trebuie să facă persoanele și firmele cu credite indexate la ROBOR

Persoanele fizice și juridice care au avut finanțări în lei indexate la ROBOR ar trebui să realizeze, într-o primă etapă, o analiză preliminară a contractelor și a documentației bancare aferente. Această analiză ar trebui să vizeze, în special, identificarea produselor de finanțare raportate la ROBOR 3M, ROBOR 6M sau ROBOR 12M, perioada în care dobânda a fost calculată prin raportare la acești indici, scadențarele, extrasele de cont, notificările de modificare a dobânzii, actele adiționale și orice alte documente care pot reflecta costul efectiv al finanțării.

O asemenea verificare este necesară pentru a stabili dacă există premisele formulării unei acțiuni în despăgubire și dacă inițierea unui litigiu este oportună din perspectiva valorii prejudiciului, a probelor existente și a costurilor procedurale. În practică, nu orice contract indexat la ROBOR va conduce automat la o acțiune cu șanse de succes, însă fiecare situație trebuie analizată individual, prin raportare la perioada finanțării, sumele achitate și efectele economice concrete suportate de debitor.

În cazul societăților, analiza preliminară ar trebui să includă și impactul dobânzilor suplimentare asupra activității comerciale: diminuarea lichidităților, reducerea capacității de investiție, afectarea marjelor de profit, costuri de refinanțare sau pierderi generate de imposibilitatea utilizării sumelor plătite în plus. Aceste elemente pot avea relevanță pentru stabilirea întinderii prejudiciului și pentru configurarea strategiei procesuale.

Prin urmare, persoanele potențial afectate nu ar trebui să aștepte pasiv finalizarea tuturor procedurilor, ci ar trebui să își conserve documentele și să solicite o evaluare juridică preliminară.

ROBOR majorat artificial? Ce urmează pentru persoanele prejudiciate

Din perspectivă juridică, importanța deciziei Consiliului Concurenței depășește cu mult dimensiunea sancțiunii aplicate. Miza reală constă în efectele pe care această constatare le poate produce în materia acțiunilor în despăgubire formulate de persoanele prejudiciate. Odată rămasă definitivă, decizia va consolida semnificativ poziția reclamanților, instanțele urmând să se concentreze în principal asupra existenței și întinderii prejudiciilor suferite.

În acest context, pentru debitorii afectați devine esențială evaluarea impactului concret pe care nivelul ROBOR l-a avut asupra costurilor finanțărilor contractate și analizarea posibilității sesizării instanțelor judecătorești cu acțiuni în despăgubire având ca obiect recuperarea pierderilor efective, a profitului nerealizat și a dobânzilor aferente.

Caracterul sectorial al conduitei sancționate și numărul potențial ridicat al persoanelor afectate pot transforma această materie într-o categorie de litigii complexe, cu o importantă componentă economică.

Experiența în litigii complexe care implică un număr ridicat de persoane prejudiciate este relevantă în acest context. Echipa Blaj Law a gestionat anterior demersuri cu o componentă colectivă sau sectorială semnificativă, inclusiv reprezentarea în cadrul demersului colectiv în sectorul farmaceutic, a peste 700 de farmacii, precum și reprezentarea unor operatori din industria HoReCa în proceduri privind recuperarea TVA-ului colectat suplimentar pentru vânzarea de cafea. Aceste tipuri de mandate presupun coordonarea unui număr mare de situații individuale, analiza documentației specifice fiecărui operator și construirea unei strategii judiciare unitare, elemente relevante și în contextul potențialelor litigii privind recuperarea prejudiciilor generate de conduita sancționată în legătură cu ROBOR.

Raportat la practica litigiilor de concurență, perioada următoare va fi esențială pentru stabilirea modului în care această decizie se va reflecta în acțiuni civile formulate de persoanele prejudiciate și pentru definirea standardelor de evaluare a prejudiciilor rezultate din afectarea indicilor de referință utilizați pe piața financiară.