Traficul internațional de droguri

Blog

Traficul internațional de droguri – Cod penal

În prezent, în România, prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este reglementată de Legea nr. 143/2000. Raportat la reglementarea antereferită,  art. 3 din Legea 143/200 sancționează în concret traficul de droguri internațional, prevăzând că:

(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.”

Traficul de droguri și consumul de droguri în Europa 

Traficul de droguri internațional este un fenomen ce prinde din ce în ce mai multă amploare în zilele noastre. Acest fenomen este indiscutabil extrem de dăunător pentru siguranța sănătății publice, aspect ce reiese și din limitele mari de pedeapsă ale acestei infracțiuni.

Există o creștere semnificativă a infracțiunilor legate de droguri în Uniunea Europeană. Faptul că numărul estimativ de infracțiuni asociate drogurilor a crescut cu aproape un sfert într-o perioadă de 10 ani (2009-2019) indică o problemă continuă și înrăutățirea situației în ceea ce privește traficul și consumul de droguri în Europa.

Consumul de droguri în Europa este un fenomen larg și complex, care implică o varietate de substanțe. De la consumul experimental la cel regulat și dependent, modelele individuale de consum sunt diverse și se întâlnesc în rândul populației. Policonsumul este o realitate comună în rândul consumatorilor de droguri, însă este dificil de măsurat și de cuantificat cu precizie. 

Din aceste date și din faptul ca aproximativ 28,6% din adulții din Europa au consumat cel puțin o data substanțe ilegale, reiese clar amploarea traficului de droguri ce trebuie să țină pasul cu cerința tot mai ridicată a noilor consumatori ce apar zi de zi.

Trafic internațional de droguri – pedeapsă

În conformitate cu dispozițiile  art. 3 din Legii 143/2000, sunt sancționate mai multe modalități de comitere a infracțiunii de trafic internațional de droguri, respectiv: introducerea sau scoaterea din țară și importul sau exportul de droguri de risc, fără drept

Infracțiunea fiind una cu conținut alternativ, săvârșirea uneia sau a mai multora din aceste modalități de comitere a faptei sub aceeași rezoluție infracțională nu va atrage reținerea concursului de infracțiuni.

Raportat la dispozițiile legale antemenționate, sancțiunea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri este pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

Observăm că în cuprinsul alineatului  (1) al art. 3 din Legea 143/2000, legiuitorul se referă la droguri de risc, pedeapsa pentru traficul de droguri de mare risc fiind prevăzută în alineatul (2) al aceluiași articol, respectiv de la 10 la 20 de ani, în acest caz limitele de pedeapsă fiind majorate.

Tentativa la această infracțiune este pedepsită, lucru care reiese din art. 12 al Legii 143/2000. Tot în acest articol, în cel de al doilea alineat, este reglementată o formă asimilată a tentativei. Astfel, conform art. 12 din legea antemenționată:

„(1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 23, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2) – (3)art. 7 și 9 se pedepsește.

(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1)

Ca atare, legiuitorul considerând că producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor reglementate în aceasta lege, pot fi încadrate ca tentative. 

Mai concis, în acest caz, legiuitorul incriminează actele de pregătire aferente acestor infracțiuni. Astfel, anumite acte pregătire care individual nu au relevanță în dreptul penal, sunt incriminate  ca tentative la infracțiunea de trafic de droguri.

În art. 14 al legii 143/2000 legiuitorul reglementează o cauză de nepedepsire incidentă în cazul infracțiunii de trafic internațional de droguri. Astfel, în conformitate cu articolul amintit, „nu se pedepsește persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 29 şi care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor participarea sa la comiterea infracţiunii, contribuind astfel la identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi.”

Cauza de nepedepsire la care am făcut referire supra arată faptul că nu se pedepsește fapta persoanei, care înainte ca urmărirea penală să fie începută, denunță autorităților participarea sa la comiterea infracțiunii, contribuind astfel la identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalți participanți.

În egală măsură prin art. 15 din Legea nr. 143/2000 este reglementată și o cauză de reducere a pedepsei. Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale amintite, „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 29, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Astfel, atunci când persoana care a comis infracțiunea de la art. 3 denunță și facilitează, în timpul urmăririi penale, identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

Probleme controversate ale traficului internațional de droguri

Sancționarea acestei infracțiuni ridică multe probleme, fiind foarte greu de încadrat o faptă ca fiind trafic internațional de droguri fără a fi și trafic intern de droguri. Cu alte cuvinte, ceea ce ridică probleme sunt corelațiile dintre art. 2 din Legea 143/2000,  ce sancționează traficul intern, cu art. 3 din Legea 143/2000, ce sancționează traficul internațional. 

Dificultatea apare atunci când avem o acțiune unică și continuă de transport al drogurilor de risc sau mare risc pe teritoriul altui stat urmând ca apoi transportul să continue pe teritoriul României. Această acțiune poate constitui element material al infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 3 în concurs ideal, sau infracțiunea unică prevăzută de art. 3.

Raportat la această chestiune, prin Decizia nr. 15/25.04.2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că atunci când sunt incidente cele două articole, art. 3, respectiv art. 2 din Legea nr. 143/2000 se va reține concurs formal de infracțiuni.

O altă controversă legată de Legea 143/2000 se naște în contextul  introducerii în țară a substanțelor interzise, nu pentru trafic, ci pentru consumul propriu. Consumul propriu, mai precis deținerea de droguri de risc și mare risc în scopul consumului, este sancționat în art. 4 al aceleași legi, care se pedepsește această faptă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, pentru droguri de risc, și respectiv de la 6 luni la 3 ani pentru drogurile de mare risc. 

Astfel, se pune problema de a știi dacă atunci când o persoană, care săvârșind infracțiunea scop de deținere de droguri pentru consumul propriu, săvârșește și infracțiunea mijloc de a introduce aceste substanțe în țară, este sancționată pentru infracțiunea de la art. 4 (deținerea de droguri pentru consum propriu) sau pentru cea de la art.3 (traficul de droguri internațional)? 

Relevantă pentru a formula un răspuns acestei întrebări, este cantitatea de substanței interzise introduse în țară, și rezoluția infracțională ce reiese din faptele săvârșite în fapt. Astfel, dacă cantitatea de substanțe este mica și nu reiese din acțiunile făptuitorului că substanțele au fost introduse în țară pentru a fi comercializate, suntem în prezența art. 4 al legii 143/2000 și nu în prezența traficului internațional de droguri sancționat în art.3 al aceleiași legi.