Verificare ANAF persoane fizice

Blog

Cadrul juridic și contextul controalelor ANAF

Controalele efectuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) asupra persoanelor fizice își găsesc fundamentul legal în următoarele acte normative principale:

  1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare;
  2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
  3. Ordinul Președintelui ANAF nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice.

Aceste acte normative conferă ANAF prerogative extinse în ceea ce privește verificarea situației fiscale a contribuabililor persoane fizice. În ultimii ani, s-a observat o intensificare a acestor controale, determinată de necesitatea creșterii veniturilor la bugetul de stat și de identificarea unor potențiale surse de evaziune fiscală în rândul persoanelor fizice.

ANAF

Foto: ceccar.ro

Principalele aspecte supuse verificării:

Vânzări recurente de bunuri personale prin platforme online

Conform art. 62 lit. m) din Codul fiscal, veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile din patrimoniul personal sunt considerate neimpozabile. Totuși, în baza art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, ANAF are dreptul de a reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.

În practică, ANAF ar putea reîncadra veniturile obținute din vânzări recurente pe platforme online ca fiind venituri din activități independente, în temeiul art. 67 din Codul fiscal. Consecințele fiscale ale unei asemenea reîncadrări includ:

a) aplicarea impozitului pe venit de 10% asupra venitului net anual;

b) aplicarea contribuției de asigurări sociale (CAS) de 25% și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10%, dacă veniturile depășesc plafonul anual stabilit prin lege.

Venituri din transferul de monedă virtuală

Anterior modificării art. 114 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal prin Legea nr. 30/2019, regimul fiscal al veniturilor din transferul de monedă virtuală era incert. ANAF a încercat să le încadreze ca venituri din alte surse, argumentând că enumerarea din art. 114 este exemplificativă.

Instanțele judecătorești au respins adesea această abordare, invocând principiul certitudinii impunerii, consacrat de art. 3 lit. b) din Codul fiscal. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 1531/2021, a statuat că ”în lipsa unei dispoziții legale exprese, veniturile obținute din tranzacționarea de monedă virtuală anterior anului 2019 nu pot fi impozitate”.

Discută cu un avocat Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Venituri din împrumuturi sau donații

ANAF poate recalifica aceste venituri ca fiind din surse neidentificate, în temeiul art. 117 din Codul fiscal. În cadrul verificărilor, organele fiscale analizează aspecte precum:

a) capacitatea financiară a donatorului/împrumutătorului;

b) data certă a contractelor;

c) dovezile de transfer efectiv al sumelor;

d) existența garanțiilor în cazul împrumuturilor;

e) justificarea economică a tranzacției.

Jurisprudența în materie a stabilit că simpla prezentare a unui contract de împrumut sau donație nu este suficientă pentru a justifica proveniența sumelor. De exemplu, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 1234/2022, a reținut că „în absența unor dovezi concrete privind capacitatea financiară a împrumutătorului și a transferului efectiv al sumelor, contractul de împrumut nu poate fi considerat o justificare suficientă a veniturilor contestate”.

Modificări legislative și implicații fiscale

Începând cu 1 iulie 2024, conform Legii nr. 296/2023, cota de impozitare pentru veniturile din surse neidentificate va crește de la 16% la 70%. ANAF a anunțat că această cotă se va aplica deciziilor de impunere emise după această dată, indiferent de momentul obținerii veniturilor.

Această abordare ridică serioase probleme de constituționalitate și de compatibilitate cu principiile fundamentale ale dreptului fiscal, în special:

  1. Principiul neretroactivității legii fiscale, consacrat de art. 4 din Codul fiscal;
  2. Principiul certitudinii impunerii, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal;
  3. Principiul securității juridice, recunoscut în jurisprudența Curții Constituționale (e.g., Decizia nr. 51/2019).

Căi de atac și proceduri legale

  1. Contestația administrativă

Conform art. 268-281 din Codul de procedură fiscală, deciziile de impunere pot fi contestate în termen de 45 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent. Această procedură este obligatorie înainte de a se adresa instanței judecătorești.

Elementele esențiale ale contestației administrative includ:

a) Identificarea actului administrativ fiscal contestat;

b) Motivele de fapt și de drept;

c) Dovezile pe care se întemeiază;

d) Semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.

2. Acțiunea în contencios administrativ

În baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, decizia de soluționare a contestației administrative poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă în termen de 6 luni de la comunicare.

Acțiunea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă și să fie însoțită de decizia de soluționare a contestației administrative.

  1. Suspendarea executării actului administrativ fiscal

Deși contestația nu este suspensivă de executare, contribuabilul poate solicita suspendarea actului în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu condiția depunerii unei cauțiuni.

Concluzionând, controalele ANAF asupra persoanelor fizice reprezintă o realitate complexă, care necesită o abordare informată și proactivă din partea contribuabililor. Cunoașterea drepturilor și obligațiilor legale, precum și a jurisprudenței relevante în materie, este importantă pentru protejarea intereselor contribuabililor în fața autorităților fiscale.

În contextul modificărilor legislative recente și al intensificării controalelor, se recomandă:

  1. păstrarea unei evidențe detaliate a tranzacțiilor și veniturilor;
  2. consultarea unui specialist în drept fiscal pentru operațiuni complexe sau atipice;
  3. respectarea termenelor și procedurilor legale în cazul contestării actelor fiscale;
  4. monitorizarea constantă a modificărilor legislative și a practicii administrative în domeniul fiscal.