Videoconferința în procesul civil. Între formalism și eficiență.
Judecarea proceselor, între tradiție procedurală și adaptarea la realitățile contemporane
Încă de pe vremuri, procesul juridic a fost marcat de formalismul puternic, fiind perceput ca o procedură dificil de accesat, în care participanții trebuiau să adopte o anumită conduită, ținută și prezență formală în fața instanței de judecată. Acest formalism a reprezentat, pentru o perioadă îndelungată, garanția ordinii procesuale și a respectării regulilor de conduită, însă a contribuit totodată la conturarea unei imagini rigide a justiției și greu de adaptat nevoilor concrete ale participanților unui proces.
Cu timpul însă, odată cu evoluția societății și a schimbărilor sociale, instanțele au început să manifeste o deschidere mai mare către identificarea unor soluții menite să eficientizeze desfășurarea procesului, fără a afecta substanța drepturilor procesuale. Adaptarea constantă la cerințele actuale a determinat o reevaluare a formalismului excesiv.
În acest context, digitalizarea societății în care trăim, determină, în mod firesc și natural, reconsiderarea modalităților tradiționale de desfășurare a procesului. Or, utilizarea sistemului videoconferinței trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, consacrate de art. 5-23 din Cod proc.civ.. Astfel, posibilitatea judecării cauzelor prin videoconferință va trebui să se ralieze cerințelor de legalitate, bună-credință, egalitate în drepturi a părților și contradictorialitate, astfel încât modernizarea procedurii să reprezinte un progres real, iar nu o simplă renunțare la garanțiile procesuale.
Influența contextului pandemiei de COVID-19
Se impune a se avea în vedere faptul că utilizarea sistemului de videoconferință în activitatea instanțelor de judecată nu reprezintă o practică nouă sau neuzuală în sistemul judiciar român. Deși aplicarea acestei modalități nu a fost consacrată ca regulă generală în materia procesului civil, ea a fost utilizată în mod efectiv în contexte excepționale.
Astfel, în perioada stării de urgență ca urmare a pandemiei COVID-19, instanțele au fost nevoite să se adapteze foarte rapid la un cadru normativ și social marcat de măsurile de distanțare fizică și de restricțiile severe privind întâlnirile în persoană. Pentru asigurarea continuității proceselor, numeroase ședințe de judecată au fost desfășurate prin intermediul sistemului videoconferinței. Această soluție a permis, pe de o parte, familiarizarea magistraților, avocaților și a celorlalți participanți la proces cu desfășurarea ședințelor de judecată în această modalitate, iar, pe de altă parte, au determinat dezvoltarea și consolidarea structurii tehnice necesare.
Aceste aspecte demonstrează faptul că, în prezent, instanțele de judecată nu doar că dispun de capacitatea tehnică, ci și de resursa profesională necesară pentru utilizarea sistemului videoconferinței.
Or, contextul pandemic a reprezentat momentul de început în care s-a demonstrat, în mod concret, că desfășurarea proceselor civile poate avea loc și prin intermediul unor modalități alternative, precum sistemul videoconferinței. Această experiență a scos în evidență atât lacunele existente în plan legislativ, cât și potențialul unor mecanisme capabile să eficientizeze procedura civilă, prin care s-a confirmat necesitatea adaptării procedurilor la realitățile sociale și tehnologice actuale.
Actualele prevederi legislative ce ar justifica adoptarea sistemului videoconferinței
În conformitate cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 din Cod proc.civ, orice persoană are dreptul la un proces echitabil și la judecarea cauzei sale într-un termen optim și previzibil, instanța având obligația să dispună toate măsurile permise de lege pentru soluționarea cauzei cu celeritate.
De asemenea, potrivit art. 21 din Constituția României, accesul liber la justiție presupune nu doar posibilitatea formală de a sesiza instanța, ci și garantarea caracterului efectiv al dreptului la apărare, inclusiv prin administrarea probelor în condiții care să nu împiedice în mod nejustificat exercitarea acestui drept.
Deși Codul de procedură civilă nu consacră în mod expres judecarea proceselor civile prin sistemul videoconferinței ca regulă generală, cadrul normativ existent conține suficiente premise care pot fundamenta o astfel de evoluție legislativă, printr-o interpretare adaptată realităților contemporane.
În acest context, utilizarea sistemului videoconferinței poate constitui o modalitate aptă de a sprijini realizarea acestor obiective, prin evitarea amânărilor nejustificate și prin facilitarea participării efective a părților sau a altor participanți la proces.
Propunerea legislativă pentru completarea art. 220 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
În data de 24.03.2024 a fost înaintată la Senat propunerea legislativă pentru completarea art. 220 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar în data de 11.06.2025, Senatul a adoptat în calitate de primă Cameră sesizată, această propunere, astfel încât ședințele de judecată din procesele civile să se desfășoare, în anumite condiții, în regim de videoconferință.
Propunerea constă în modificarea art. 220 din Codul de procedură civilă prin introducerea a unui nou alineat, alin. (2) care să cuprindă următoarele: ,,Instanţa identifică înaintea termenului de judecată cauzele prevăzute la alin. (1). Grefierii de şedinţă încunoștințează părţile telefonic cu cel puţin 2 zile înainte de termenul de judecată, dacă acestea au înaintat instanţei datele corespunzătoare în acest scop, asupra stării cauzei şi a posibilităţii de a participa la termenul de judecată prin videoconferinţă. Dacă cel puțin una dintre părţi optează în acest sens, cauza se discută la începutul şedinţei prin videoconferință”.
Din expunerea de motive a inițiatorului propunerii legislative rezultă că propunerea legislativă se înscrie în continuarea măsurilor adoptate în contextul pandemiei de COVID-19, perioadă în care desfășurarea ședințelor de judecată prin videoconferință a demonstrat, în mod concret, funcționarea acestei modalități. Se arată că experiența acumulată a permis obișnuința instanțelor cu acest mod de desfășurare a proceselor, cât și dezvoltarea infrastructurii tehnice necesare. Se arată că la nivelul lunii februarie 2025, un procent de 86,83% dintre instanțele de judecată dispuneau de sisteme de videoconferință funcționale.
Inițiativa legislativă urmărește, astfel, instituirea treptată a judecării prin videoconferință ca mecanism procedural permanent, în special pentru cauzele aflate în stare de amânare fără discuții, având ca obiectiv reducerea duratei proceselor, diminuarea costurilor generate de deplasarea părților și a reprezentanților acestora, precum și asigurarea caracterului efectiv al accesului la justiție.
Totodată, se subliniază că utilizarea videoconferinței nu exclude prezența fizică în sala de judecată, ci oferă o alternativă procedurală, compatibilă cu investițiile realizate în digitalizarea justiției.
În momentul de față, au fost primite avizele de la Consiliul Superior al Magistraturii-favorabil, Consiliul Legislativ-favorabil, Consiliul Economic și Social-nefavorabil.
Consiliul Superior al Magistraturii a exprimat un punct de vedere asupra propunerii legislative, apreciind că soluția poate conduce la economii de timp și costuri și la creșterea eficacității procedurilor judiciare, însă a subliniat necesitatea ca participarea prin videoconferință să fie l[sată la aprecierea instanței, în funcție de condițiile tehnice și juridice ale fiecărei cauze, pentru a nu aduce atingere egalității părților, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.
Consiliul Economic și Social a avizat nefavorabil propunerea legislativă, apreciind că aceasta este excesiv de formală și insuficient fundamentată din perspectiva garanțiilor procedurale, generând incertitudine și riscul încălcării principiilor contradictorialității și egalității părților, în special prin posibilitatea desfășurării ședinței prin videoconferință la cererea unei părți, în lipsa unor reguli clare privind consimțământul, informarea, securitatea tehnică și gestionarea disfuncționalităților.
Consiliul Legislativ a subliniat că expunerea de motive nu respectă integral cerințele de tehnică legislativă, întrucât nu prezintă insuficiențelor reglementărilor în vigoare, impactul socio-economic și financiar, respectiv consultările derulate. În plus, a evidențiat riscul apariției unor vulnerabilități care pot afecta integritatea actului de justiție, dacă sistemul nu este implementat unitar și securizat, arătând că digitalizarea nu trebuie să restrângă accesul efectiv la justiție pentru persoanele fără resurse sau competențe tehnice adecvate.
Având în vedere pozițiile exprimate prin avizele emise de autoritățile consultative, care punctează atât potențialul de eficientizare al procedurii civile, cât și necesitatea asigurării unor garanții procedurale adecvate, se impune o analiză a propunerii legislative din perspectiva beneficiilor, limitărilor și eventualelor riscuri pe care utilizarea sistemului videoconferinței le poate genera în practică.
Limitele trasate de propunerea legislativă
Prezenta propunere legislativă se limitează la a reglementa doar cadrul amânărilor fără discuție, or utilizarea sistemului videoconferinței nu este prevăzută pentru întreaga desfășurare a procesului civil. Această abordare este menită să afecteze structura clasică a ședinței de judecată și a formalismului specific procesului civil.
Or, având în vedere că în astfel de cazuri nu se intră pe fond, nu se administrează probe și nu se soluționează excepții, desfășurarea ședinței prin videoconferință nu aduce atingere principiilor contradictorialității și nemijlocirii, acestea fiind conservate pentru etapele esențiale ale judecății. Prin urmare, formalismul instanței nu este limitat, ci doar adaptat.
În acest sens, propunerea legislativă poate fi privită ca un mecanism de eficientizare punctuală, care nu transformă videoconferința într-o regulă generală, ci o menține ca soluție procedurală limitată, compatibilă cu exigențele tradiționale ale procesului civil.
Beneficiile propunerii legislative
Un prim beneficiu al propunerii legislative îl reprezintă adaptarea procedurii civile la procesul de digitalizare a societății, fără a afecta structura tradițională a judecății. Prin utilizarea vidoconferinței la cauzele aflate în stare de amânare fără discuții, se realizează o modernizare a procedurii, care permite eficientizarea unei etape cu conținut juridic redus.
Din perspectiva activității instanțelor, măsura este de natură să contribuie la o mai bună gestionare a timpului judiciar. În practică, termenele anticipate ca fiind de amânare determină, adesea, absența părților sau a reprezentanților acestora, iar posibilitatea participării prin videoconferință permite instanței să soluționeze rapid aceste situații, reducând riscul acordării unor termene suplimentare.
Un alt beneficiu îl constituie facilitarea accesului efectiv la justiție. Distanța față de sediul instanței, costurile de deplasare sau constrângerile profesionale pot constitui, în practică, obstacole reale în exercitarea drepturilor procesuale. Prin oferirea unei alternative procedurale, videoconferința contribuie la diminuarea acestor bariere.
Totodată, precum s-a menționat și în Expunerea de motive, utilizarea sistemului videoconferinței este aptă să conducă la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, în special al celor generate de deplasarea părților, a avocaților sau a altor participanți la proces. Această orientare are relevanță atât din perspectivă economică, cât și din din cea a accesului la justiție, întrucât costurile ridicate pot avea un efect descurajator asupra părților implicate într-un proces.
Din punct de vedere procedural, organizarea ședinței de judecată astfel încât aceasta să debuteze cu amânările fără discuții desfășurate în sala de judecată, urmate de cele prin videoconferință, este de natură să confere un grad sporit de previzibilitate și nu afectează dreptul persoanelor prezente în sală.
În cele din urmă, trebuie să menționăm că procedura are caracter facultativ, iar utilizarea videoconferinței nu este impusă părților, ci reprezintă o posibilitate procedurală. Această abordare permite adaptare soluției la particularitățile fiecărei cauze și la alegerea părților, consolidând echilibrul dintre formalismul procedural și eficientizarea procedurii civile.
Dezavantajele propunerii legislative
Eventualele dezavantaje ale utilizării sistemului videoconferinței nu decurg din soluția legislativă în sine, ci din modul concret de implementare a acesteia. Astfel, disfuncționalitățile tehnice sau o conexiune deficitară la internet pot conduce, în anumite situații, la pierderi de timp, afectând eficiența urmărită de reglementare. Cu toate acestea, asemenea incidente nu sunt exclusiv specifice mediului online, putând interveni și în cadrul ședințelor desfășurate fizic, dar sub diferite alte forme.
Un alt aspect ce trebuie avut în vedere îl reprezintă necesitatea ca părțile să dispună de mijloace electronice adecvate pentru a putea participa la ședința de judecată prin videoconferință. Lipsa accesului la tehnologie sau a competențelor digitale minime poate constitui un obstacol practic, motiv pentru care utilizarea acestui mecanism trebuie să rămână una facultativă, pentru a nu restrânge dreptul accesului la justiție.
De asemenea, există riscul unor conduite procesuale de rea-credință, precum întreruperea intenționată a conexiunii sau invocarea unor dificultăți tehnice fictive. Totuși, asemenea situații pot fi gestionate prin mijloacele procedurale existente, întrucât comportamentele abuzive nu sunt străine nici procedurii clasice desfășurate în sala de judecată.
În cele din urmă, utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță presupune o atenție sporită pentru menținerea dimensiunii umane a actului de justiție, astfel încât digitalizarea să nu conducă, în timp, la o diminuare a interacțiunii directe dintre instanță și participanții la procesul civil.
Forma adoptată de Senat
Forma adoptată de Senat diferă ușor de varianta inițial propusă, textul având următorul conținut: „Instanţa identifică, înaintea termenului de judecată, cauzele prevăzute la alin. (1). Grefierul de şedinţă încunoștințează părţile telefonic, cu cel puţin două zile înainte de termenul de judecată, dacă acestea au înaintat instanţei datele corespunzătoare în acest scop, asupra stării cauzei şi a posibilităţii de a participa la termenul de judecată prin videoconferinţă. Dacă cel puţin una dintre părţi optează în acest sens, cauza se discută la începutul şedinţei prin videoconferinţă, chiar dacă cealaltă parte participă la judecată la sediul instanţei”.
În continuare, propunerea legislativă urmează să fie supusă dezbaterii și adoptării de către Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională. În ipoteza adoptării în această formă sau cu eventuale modificări, actul normativ va fi transmis spre promulgare Președintelui României și, ulterior, publicat în Monitorul Oficial al României, moment de la care noile dispoziții vor putea produce efecte juridice.
Măsurile necesare pentru implementarea propunerii
Pentru ca utilizarea sistemului videoconferinței să producă efectele de eficientizare avute în vedere în propunerea legislativă, se impune adoptarea unor măsuri complementare care să asigure aplicarea unitară și previzibilă a reglementării. În acest sens, este necesară consolidarea infrastructurii tehnice la nivelul tuturor instanțelor, astfel încât participarea la ședințele de judecată prin videoconferință să nu fie afectată de disfuncționalități tehnice.
Totodată, se impune stabilirea unei platforme tehnice unice, utilizate la nivel național, care să permită desfășurarea ședințelor de judecată în condiții de securitate și confidențialitate a comunicației.
De asemenea, este necesară pregătirea adecvată a magistraților și a personalului auxiliar, prin instruire specifică, astfel încât utilizarea videoconferinței să nu afecteze solemnitatea și autoritatea actului de justiție.
În cele din urmă, implementarea acestui mecanism trebuie să rămână una graduală și flexibilă, astfel încât eficientizarea procedurii civile să nu fie realizată în detrimentul respectării garanțiilor procesuale fundamentale.
Concluzii
Judecarea proceselor civile prin sistemul videoconferinței reprezintă un pas firesc în direcția adaptării procedurii civile la realitățile contemporane, fără a aduce atingere garanțiilor fundamentale ale procesului.
Limitarea aplicării acestei modalități la cauzele aflate în stare de amânare fără discuții reflectă o opțiune legislativă prudentă, menită să păstreze formalismul procedural acolo unde acesta este esențial, permițând totodată o eficientizare punctuală a activității instanțelor.
Adoptarea propunerii legislative ar conduce la o organizare mai eficientă a ședințelor de judecată, printr-o mai bună gestionare a timpului judiciar, fără a afecta etapele specifice judecății. Totodată, măsura este aptă să contribuie la scurtarea duratei proceselor civile și la reducerea costurilor asociate participării părților la ședințele de judecată, cu efecte directe asupra accesului efectiv la justiție.
În ansamblu, consacrarea legislativă a utilizării videoconferinței, în forma analizată, favorizează uniformizarea practicii judiciare și o modernizare controlată a procedurii civile, demonstrând că eficientizarea procesului și formalismul procedural nu sunt concepte rigide, ci pot coexista într-un echilibru adaptat exigențelor actuale ale actului de justiție.
Av. Alexandra-Gabriela Tudosă
Av. Anca Tamaș
