Autoritate de lucru judecat – Sfatul avocatului

Blog

Ce înseamnă autoritate de lucru judecat?

Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătorești, un principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiţiei şi în virtutea căruia un litigiu, soluţionat printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate forma obiectul unui nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Astfel, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 459 din 15 februarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, scopul autorității de lucru judecat este acela de a împiedica să poată fi formulate, de către aceleași părți, pretenţii cu acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, pe calea unei noi cereri de chemare în judecată.

Autoritate de lucru judecat NCPC

Instituția autorității de lucru judecat este reglementată în Noul cod de procedură civilă prin intermediul art. 430 și următoarele referitoare la efectele hotărârii judecătorești. Astfel în conformitate cu art. 430 alin. (1) C. proc. civ. : „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”

Astfel, efectul autorității de lucru judecat se produce automat de la momentul pronunțării unei hotărâri prin care:

  • se soluționează fondul procesului – art. 430 alin. (1) C.proc.civ;
  • se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident procedural -art. 430 alin. (1) C.proc. civ.;
  • se statuează asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor -art. 430 alin. (2) C. proc.civ.

Pentru a se bucura de autoritate de lucru judecat, hotărârile judecătorești trebuie să fie (i) pronunțate în materie contencioasă și (ii) să provină de la o instanță română. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, aceasta se justifică prin faptul că nu toate hotărârile judecătorești străine dobândesc automat autoritate de lucru judecat, ci numai în urma recunoașterii acestora de către autoritățile judiciare române.

Totodată, deși autoritatea de lucru judecat nu se referă numai la hotărârile judecătorești definitive, ci astfel cum reiese din articolul antecitat efectul acesteia se produce din momentul pronunțării hotărârii judecătorești, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie, urmând a se consolida sau desființa în funcție de soluția pronunțată în calea de atac.

Discută cu un avocat din Cluj astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

În ceea ce privește hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire, aceasta îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre. Astfel, în cazul în care o hotărâre judecătorească definitivă este atacată printr-o cale extraordinară de atac de retractare (contestația în anulare, respectiv revizuirea), autoritatea de lucru judecat a unei astfel de hotărâri nu este afectată, aceasta menținându-se până la pronunțarea unei noi hotărâri.

Totodată, având în vedere că o chestiune litigioasă, un incident procedural sau o excepție procesuală pot fi soluționate și printr-o încheiere interlocutorie, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art 424 alin. (5) corob. cu art 235 C.proc. civ., efectul autorității de lucru judecat operează și în privința acestora. De asemenea, autoritatea de lucru judecat își produce efectele atât în privința hotărârilor prin care acțiunea sau cererile incidentale sunt admise, cât și în cazul celor prin care acestea sunt respinse.

Dacă discutăm despre o hotărâre judecătorească pronunțată de instanță, prin intermediul căreia se ia o măsură provizorie, o astfel de hotărâre nu va avea autoritate de lucru judecat asupra fondului.

Raportat la efectele pe care le produce autoritatea de lucru judecat, art. 431 C. proc. civ. prevede că: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”

Din cuprinsul prevederilor legale antecitate, se desprinde faptul că autoritatea de lucru judecat prezintă două efecte, respectiv un efect pozitiv și unul negativ. Efectul negativ, reglementat de alin. (1) al art. 431 C. proc. civ., se referă la partea care a pierdut procesul și presupune faptul că aceasta este împiedicată să mai repună în discuție, între aceleași părți, aceleași pretenții și în baza aceluiași temei juridic.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat prin alin. (2) al aceluiași articol,  conferă părții care a câștigat procesul oportunitatea de a se prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat într-o nouă judecată, fără ca partea adversă, respectiv instanța de judecată să mai poată pune în discuție existența dreptului respectiv.

Autoritate de lucru judecat tripla identitate

Astfel cum am anticipat în cadrul primului paragraf, pentru ca să putem discuta de autoritate de lucru judecat în privința unei hotărâri judecătorești este necesar să există tripla identitate, respectiv identitatea de: (i) părți; (ii) obiect; (iii) cauză. În acest sens, dispozițiile art. 431 alin. (1) prevăd că: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”

Referitor la identitatea de părți, aceasta se referă la participarea în cadrul procesului a unor persoane în aceeași calitate juridică, fie în nume propriu, fie prin reprezentant. Cu alte cuvinte, pentru verificarea îndeplinirii condiției identității de părți, se are în vedere nu prezența fizică a părților la proces, ci prezența lor juridică.

Cu privire la cel de-al doilea element al autorității de lucru judecat, respectiv, identitatea de obiect,  important de menționat în acest caz, este faptul că noțiunea de obiect al cererii de chemare în judecată se referă atât la obiectul material (pretenția concretă), cât și la dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material. Totodată, identitatea de obiect poate fi totală, sau parțială.

Raportat la cea de-a treia condiție, respectiv identitatea de cauză, menționăm că prin noțiunea de cauză se face referire la fundamentul pretenției formulate prin intermediul cererii de chemare în judecată, respectiv la actul sau faptul generator al dreptului, alături de împrejurările de fapt care au determinat promovarea acțiunii, la care se adaugă dispozițiile legale incidente.

Autoritate lucru judecat considerente

În conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (2) C. Proc. Civ: „Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.” Astfel, deși autoritatea de lucru judecat privește în principal dispozitivul hotărârii, aceasta își întinde efectele și cu privire la considerentele pe care acesta se sprijină.

Referitor la noțiunea de dispozitiv, respectiv considerente, lămuriri asupra acestora ne oferă art. 425 C. Proc. Civ, conform căruia hotărârea instanței de judecată cuprinde:

  • Partea introductivă– în care se vor face mențiunile prevăzute la 233 alin. (1) și (2) C.proc.civ, respectiv: denumirea instanţei şi numărul dosarului, data şedinţei de judecată, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit, numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; obiectul procesului;
  • Considerentele – în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
  • Dispozitivul– în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Astfel, prin raportare la conținutul articolului antemenționat, observăm faptul că dispozitivul și considerentele sunt alături de partea introductivă, cele 3 elementele care alcătuiesc conținutul unei hotărâri judecătorești.

În literatura de specialitate se face diferența între considerente:

  • decisive sau necesare, respectiv acele motive care constituie fundamentul unei hotărâri judecătorești, respectiv explicația soluției adoptate prin dispozitiv;
  • indiferente sau supraabundente, adică acele considerente care nu motivează soluția din dispozitiv și care ar putea lipsi, fără însă ca absența acestora să ducă la lipsirea de fundament a hotărârii;
  • decizorii, respectiv acele considerente care conțin o soluție asupra unei chestiuni litigioase care a fost supusă dezbaterii în cursul procesului.

În actuala reglementare, legea conferă autoritate de lucru judecat, pe lângă dispozitivului hotărârii și considerentelor, însă numai celor decisive, respectiv decizorii. Raportat la considerentele decizorii, important de subliniat este faptul că, în conformitate cu art. 430 alin. (2), legea are în vedere numai acele considerente decizorii prin care se rezolvă chestiuni litigioase pe care se sprijină soluția din cuprinsul dispozitivului.

Respingerea acțiunii ca nedovedită autoritate de lucru judecat

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 7  C. proc. civ., încălcarea autorității de lucru judecat reprezintă unul dintre motivele de nelegalitate reglementat expres de lege pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri judecătorești prin exercitarea căii de atac a recursului. Totodată, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8, încălcarea autorității de lucru judecat poate constitui și un motiv de revizuire a unei hotărâri judecătorești. Pentru a putea a constata încălcarea autorității de lucru judecat, instanța trebuie să procedeze mai întâi la stabilirea incidenței acestei instituții în cauza dedusă judecății.

Însă, astfel cum am mai menționat, pentru a putea discuta despre aplicarea efectelor autorității de lucru judecat, trebuie să se dovedească faptul că între hotărârea cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat și o altă cerere de chemare în judecată există tripla identitate, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză.

Or, în cazul în care nu se dovedește întrunirea fiecăreia dintre condițiile anterior menționate, o acțiune în justiție prin intermediul căreia s-ar solicita fie casarea unei hotărâri în recurs, fie revizuirea acesteia pe motivul că acea hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat, va fi respinsă ca fiind nedovedită incidența autorității de lucru judecat.

Hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile?

Raportat la această întrebare, cu titlu preliminar menționăm că răspunsul este afirmativ, respectiv hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, în continuare urmând a fi dezvoltate întinderea acesteia, condițiile și ipotezele în care aceasta operează.

Întinderea autorității de lucru judecat a unei hotărâri penale în fața instanței civile este reglementată prin intermediul art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate: Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”

Din analiza articolului antemenționat, observăm că nu toate hotărârile penale au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, ci numai hotărârile penale definitive. Totodată, observăm că întinderea autorității de lucru judecat a hotărârilor penale definitive în fața instanței civile este una limitată. Astfel, instanța care judecă acțiunea civilă este legată de hotărârea penală definitivă numai cu privire la două aspecte, respectiv existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.

În schimb, referitor la aspecte ce ţin de latura civilă a cauzei, respectiv existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite, hotărârea penală definitivă nu se bucură de autoritate de lucru judecat în fața instanței civile.

Excepția autorității de lucru judecat

Excepția autorității de lucru judecat este reglementată de art. 432 C.proc. civ. În manifestarea autorității de lucru judecat sub formă de exceptie procesuală, aceasta corespunde  efectului negativ prevăzut de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată în contextul existenței triplei identități de elemente (părți, obiect, cauză).

Excepția autorității de lucru judecat este o excepţie:

  • de fond (în strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății, mai exact, cu exercițiul dreptului la acțiune);
  • peremptorie/dirimantă (care tinde la împiedicarea judecății pe fond, respectiv la anularea cererii, respingerea cererii ca inadmisibilă, stingerea procesului etc.);
  • absolută (care privește încălcarea unor norme juridice de ordine publică).

Ca efect al faptului că este clasificată ca fiind o excepție absolută, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată, în temeiul art. 432 corob. cu art. 247 alin. (1) teza I C.proc.civ, de către părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a procesului, respectiv, oricând în cursul judecății în primă instanță, dar și direct în calea de atac a apelului sau a recursului.

Cu toate acestea, conform art. 247 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, excepțiile procesuale absolute pot fi invocate în fața instanțelor de recurs numai dacă, pentru soluționarea lor nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi. Acest lucru se explică prin faptul că în fața instanței de recurs nu se pot produce  noi probe, cu excepția înscrisurilor noi.

Astfel cum rezultă din cuprinsul tezei a II-a a art. 432 C. proc. civ., în urma admiterii acestei excepţii, părţii care a formulat-o i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Astfel, în reglementarea actuală, autoritatea de lucru judecat se constituie  într-o excepție de la principiul neagravării situației în propria cale de atac (Non reformatio in pejus). Acest principiu presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se înrăutățească situația față de cea stabilită prin hotărârea judecătorească suspusă controlului judiciar.

Până când se poate invoca excepția autorității de lucru judecat?

Referitor la momentul până la care se poate invoca autoritatea de lucru judecat pe cale de excepție, în conformitate cu dispozițiile art. 432 C.proc.civ: „Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.

Astfel, așa cum am menționat și în paragraful anterior, datorită faptului că discutăm despre o excepție cu caracter absolut, aceasta poate fi invocată în orice moment al procesului, inclusiv în fața instanțelor de recurs, însă numai cu respectarea condiției impuse de art. 247 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ la care am făcut referire supra. Totodată, cu respectarea condițiilor de admisibilitate a acestei căi de atac de retractare, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată și prin intermediul revizuirii.