Control Judiciar: Principii și Practici în Dreptul Penal

Ce înseamnă control judiciar?

Controlul judiciar reprezintă cea mai puțin intruzivă măsură preventivă dintre cele enumerate la art. 202 alin. (4 ) din Codul de procedură penală, având în vedere faptul că acesta nu înlătură libertatea fizică de mișcare a inculpatului, ci presupune doar instituirea unor obligații și interdicții în sarcina inculpatului pe toată durata măsurii.

Cu privire la caracteristicile controlului judiciar, acesta este provizoriu,  facultativ, aplicarea sa fiind la latitudinea organului judiciar și poate fi dispus în toate fazele procesului penal până la soluționarea definitivă a cauzei.

Control judiciar – Cod procedură penală

Cine dispune măsura preventivă?

Măsura controlului judiciar poate fi luată de către:

• procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, în cursul urmăririi penale. Judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune măsura doar atunci când a fost investit cu o propunere de luare sau de prelungire a măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive sau cu o contestație;
• judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară;
• instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății.

Condiții

La fel ca și în cazul celorlalte măsuri preventive reglementate de Codul de procedură penală, condițiile dispunerii controlului judiciar se regăsesc la art. 202 alin (1), sens în care: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Astfel, pentru a fi aplicată măsura controlului judiciar sunt necesare următoarele condiții:

1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală;
2. această măsură să fie necesară pentru realizarea scopului vizat: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire sau de la judecată ori împiedicarea săvârșirii unei alte infracțiuni;
3. să nu existe o cauză de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale;
4. măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată .

Conținut. Ce urmează după control judiciar?

În funcție de felul obligațiilor stabilite prin dispunerea măsurii controlului judiciar, acesta poate fi un control judiciar obligatoriu, când este prestabilit de lege sau un control judiciar facultativ, când este lăsat la aprecierea instanței.

În acest fel, controlul judiciar obligatoriu cuprinde următoarele obligații:

a)să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

Obligațiile a căror dispunere se află la latitudinea organului judiciar sunt:

1. a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
2. b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
3. c) să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

d)să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;

1. e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
2. f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
3. g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
4. h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
5. i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
6. j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
7. k) să nu emită cecuri.

Revocarea controlului judiciar

Revocarea măsurii preventive a controlului judiciar constă în manifestarea de voinţă a organului judiciar, care duce la încetarea efectelor măsurii ca urmare a modificării situaţiei avute în vedere la luarea, prelungirea sau menţinerea acesteia.

Astfel, conform art. 242 alin. (1): „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.

Verificare control judiciar

Verificarea măsurilor preventive de control judiciar are loc în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății.

Când procurorul trimite în judecată inculpatul față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul și dosarul cauzei se înaintează spre verificare judecătorului de cameră preliminară. Acesta verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive. În condițiile în care judecătorul constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, el va dispune menținerea măsurii.

De asemenea, în faza procesuală a judecății, instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Supravegherea controlului judiciar

Conform art. 215 alin. (4) „Supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condiţiile legii”.

Astfel, potrivit legii speciale, obligația de supraveghere va reveni organului de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază sau locuiește inculpatul, instituției sanitare în care urmează a se efectua tratamentul sau băncilor unde inculpatul are deschise conturi.

Instituţia, organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) are obligația de a verifica periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat. Dacă acesta constată existența unor încălcări ale acestora va sesiza de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.

În caz  de nerespectare a obligațiilor sau de săvârșire a unei noi infracțiuni pe perioada controlului judiciar se va putea dispune înlocuirea măsurii preventive cu una mai severă, respectiv cu arestul la domiciliu sau cu arestul preventiv. Astfel, conform art. 215 alin. (7), „În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege”.

Întrebări frecvente despre controlul judiciar

Ce înseamnă eliberat sub control judiciar sau punere în libertate sub control judiciar?

Liberarea provizorie sub control judiciar și pe cauțiune, ce se regăsește în vechea reglementare, nu mai este reluată de noul Cod de Procedură Penală.

Ca urmare, la articolul 242 alin. (2) este prevăzută posibilitatea de înlocuire a măsurilor preventive cu unele mai ușoare. Astfel, pornind de la o măsură preventivă mai severă, precum arestul la domiciliu sau arestul preventiv se poate dispune măsura  controlului judiciar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Ce înseamnă control judiciar 60 zile?

Cu privire la durata controlului judiciar, atât în faza de urmărire penal cât și în faza de cameră preliminară și de judecată, durata inițială a controlului judiciar este de 60 de zile.

În cazul fazei procesuale de urmărire penală, măsura preventivă se dispune de către procuror sau de către judecătorul de drepturi și libertăți pe o durată de 60 de zile, fiind prevăzută posibilitatea de prelungire a duratei.

Această prelungire presupune menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii sau apariția unor temeiuri noi. În concret, pot fi dispuse mai multe prelungiri, cu condiția ca durata fiecăreia dintre acestea să nu depășească 60 de zile, iar durata maximă totală să nu depășească un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani , dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani.

În fazele de cameră preliminară și de judecată nu se poate dispune prelungirea duratei măsurii preventive, dar controlul judiciar va fi supus unei proceduri de verificare periodice ce se aseamănă astfel prelungirii.

În cursul judecăţii, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în nicio situaţie, nu poate depăşi 5 ani.

Control judiciar pe cauțiune

Această măsura preventivă este considerată de către legiuitor ca fiind mai severă decât controlul judiciar simplu. Spre deosebire de ultimul, pentru dispunerea controlului judiciar pe cauțiune este necesară atât îndeplinirea condiției depunerii unei cauțiuni, cât și îndeplinirea condițiilor prevăzute în cazul măsurilor preventive privative de libertate(arestul la domiciliu și arestul preventiv).

Astfel, condițiile necesare a fi îndeplinire sunt următoarele:

1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune;
2. să există una dintre următoarele situaţii:

• inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
• inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
• inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
• există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni;

1. să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune din lista de infracțiuni grave de la art. 223 alin (2);
2. măsura să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1);
3. inculpatul să depună o cauțiune a cărei valoare este stabilită de organul judiciar.

La fel ca și în cazul controlului judiciar simplu, competența aparține procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în faza de cameră preliminară și instanței de judecată în cursul judecății.

Cu privire la conținutul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, acesta presupune consemnarea unei garanții a respectării de către inculpat a obligațiilor impuse și a participării la proces, precum și alte obligații cu caracter obligatoriu și eventual, cu caracter facultativ.

Restituirea cauțiunii

Cu titlu de regulă, cauțiunea se va restitui prin ordonanța de clasare sau de renunțare la urmărire penală, atunci când procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată sau prin hotărârea pe care o pronunță instanța de judecată.

Excepțiile de la această regulă sunt:

1. în cazul confiscării cauțiunii, realizată de către instanța de judecată atunci când controlul judiciar pe cauțiune se înlocuiește cu arestul la domiciliu sau cu arestul preventiv;
2. în cazul în care din cuantumul cauțiunii se plătesc despăgubirile bănești pentru repararea pagubelor, cheltuielile de judecată sau amenda.

 

 

Dacă vă confruntați cu o situație legală implicând control judiciar sau aveți întrebări legate de acest subiect, este esențial să consultați un avocat specializat în drept penal. Contactați acum Blaj Law!