Dezbatere Succesiune – Se Poate Face Succesiunea Fără Toți Moștenitorii?

Succesiunea este un proces juridic complex și adesea emoțional, prin care drepturile și obligațiile unei persoane decedate sunt transferate către moștenitorii săi. Diverși factori pot influența modul efectiv de desfășurare a procedurii succesorale, printre care se numără și existența unui testament, legislația specifică a fiecărei țări sau complexitatea situației familiale și financiare a celui decedat. Astfel, pot să difere aspecte precum persoanele chemate la moștenire, sau modul în care aceasta se împarte între ele.

În majoritatea cazurilor, moștenirea este transmisă către toți moștenitorii legali ai persoanei decedate, care sunt de regulă rudele cele mai apropiate ale acesteia în grad, grupate potrivit regulilor de drept succesoral în clase de moștenitori, unele rude fiind preferate altora din perspectiva drepturilor succesorale care li se cuvin.

Există circumstanțe în care succesiunea poate avea loc fără implicarea tuturor moștenitorilor care, datorită rudeniei lor cu defunctul, ar trebui să vină la moștenirea acestuia. Aceste situații speciale ridică unele dileme juridice și aduc în prim-plan drepturile și responsabilitățile celor implicați în procedura succesorală.

Circumstanțe speciale în care se poate face succesiunea fără toți moștenitorii prin voința celui decedat

Lipsa moștenitorilor legali de la succesiune se poate datora voinței celui decedat. Așadar, una dintre principalele ipoteze în care moștenirea poate fi transmisă fără ca toți moștenitorii legali să primească efectiv o parte din aceasta este atunci când persoana decedată a lăsat un testament valabil și bine definit, prin intermediul căruia dezmoștenește, direct sau indirect, pe unul, mai mulți, sau chiar pe toți moștenitorii săi legali.

Pentru o imagine mai clară, dezmoștenirea poate fi:

o Directă, printr-o prevedere determinată de tipul dezmoștenesc pe X, fiul meu.
o Indirectă, spre exemplu, prin desemnarea unei persoane care să moștenească toată averea defunctului.

Testamentul reprezintă actul de ultimă voință a defunctului și trebuie să fie respectat cu strictețe, în limita legalității prevederilor din cuprinsul său.

Prin urmare, drepturile aflate în patrimoniul defunctului la momentul decesului vor trece, de regulă, în proprietatea moștenitorilor instituiți prin testament. Cu toate acestea, anumite categorii de moștenitori legali nu pot fi înlăturați de la succesiune prin testament, în pofida dorinței testatorului. Mai exact, este important de cunoscut atât la întocmirea, cât și la executarea unui testament, faptul că soțului supraviețuitor, copiilor și părinților defunctului li se va cuveni întotdeauna jumătate din cota la care ar fi fost îndreptățiți în absența dezmoștenirilor, în temeiul a ceea ce se numește rezerva succesorală.

În cazurile înlăturării moștenitorilor legali de la moștenire, poate juca un rol important și executorul testamentar, adică persoana desemnată de către defunct în testament pentru a gestiona moștenirea de pe urma sa. Executorul testamentar are obligația de a administra moștenirea cu grijă, de a respecta dorințele exprimate în testament și de a distribui bunurile către moștenitorii desemnați. Acesta trebuie să acționeze în interesul moștenirii și să protejeze averea decedatului până când succesiunea este complet finalizată. În acest scop, executorul testamentar este persoana care urmărește executarea întocmai a prevederilor testamentare și susține validitatea lor în cazul în care moștenitorii înlăturați, sau orice altă persoană interesată, o contestă.

Renunțarea la moștenire a moștenitorilor legali – succesiunea fără toți moștenitorii

Potrivit legislației din România, regula este că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, în măsura în care nu o dorește. În unele cazuri așadar, moștenitorii decid să renunțe la drepturile lor asupra unei moșteniri.

Pentru a fi valabilă, în principiu, renunțarea trebuie să fie una expresă, luând forma unei declarații în formă autentică făcută la notar. Cu toate acestea, se prezumă renunțător și moștenitorul care nu a acceptat moștenirea în termen de 1 an de la data decesului.

Cazul particular al incapacității de a accepta moștenirea

Față de celelalte situații analizate anterior, cea în care unul dintre moștenitori este incapabil de a accepta moștenirea nu atrage lipsa lui cu totul din cadrul procedurii succesorale, ci doar lipsa lui personală.

Un moștenitor poate fi incapabil să accepte el însuși moștenirea din diverse motive, cum ar fi minoritatea sau incapacitatea de a înțelege și gestiona propriile interese juridice. În astfel de cazuri, este necesară desemnarea unui curator care va accepta moștenirea în numele său.

Drepturile și responsabilitățile celor implicați

Persoanele care au vocația de moștenitori au dreptul de a primi o parte din averea decedatului, în funcție de legea aplicabilă sau de prevederile testamentare. De asemenea, ei au dreptul de a contesta un testament în cazul în care consideră că acesta este invalid, indiferent de motivul care atrage această invaliditate.

Moștenitorii care au fost înlăturați de la succesiune, precum și orice altă persoană interesată, poate contesta testamentul dacă există suspiciuni cu privire la:

o Autenticitatea testamentului;
o Capacitatea testamentară a testatorului;
o Existența unor influențe sau presiuni exercitate asupra voinței testatorului;
o Nerespectarea rezervei succesorale a soțului supraviețuitor, a copiilor, sau a părinților;
o Conduita executorului testamentar.

În cazul moștenirii testamentare, executorul testamentar sau administratorul desemnat oficial are responsabilitatea de a asigura o administrare corectă și transparentă a moștenirii. Acesta trebuie să gestioneze activul decedatului, să plătească eventualele taxe și impozite, să rezolve orice litigii privind moștenirea și să distribuie bunurile conform prevederilor legale sau testamentare.

Este important ca executorul testamentar și moștenitorii să acționeze cu bună-credință și transparență pe parcursul întregului proces de dezbatere a succesiunii. Conflictele în această materie tind să fie unele sensibile, motiv pentru care este importantă prevenția, pe cât posibilă, a litigiilor nejustificate.

În diverse situații, moștenirea nu se transmite moștenitorilor legali sau testamentari printr-un proces facil, intervenind renunțări, dezmoșteniri, sau alte cauze care determină lipsa anumitor persoane care ar avea vocație succesorală.

Și în aceste cazuri dezbaterea succesorală poate fi realizată într-un mod echitabil și armonios, cu o gestionare adecvată, în aplicarea legii și a prevederilor testamentare. În acest scop, este esențial ca toate părțile implicate în procedura succesorală să cunoască atât drepturile, cât și responsabilitățile care le revin.

Cu toate că fiecare caz de succesiune este unic, respectarea legii și o comunicare deschisă între moștenitori, cu participarea executorului testamentar atunci când acesta a fost desemnat, la fel ca și apelarea la un avocat specializat în dreptul familiei, pot facilita un proces cât mai lin pentru toți cei implicați.