După câți ani de căsătorie se împart bunurile?

Blog

În conformitate cu dispozițiile Codului civil, împărțirea bunurilor comune ale soților nu este condiționată de o durată minimă a căsătoriei. Regimul matrimonial aplicabil, în absența unei convenții matrimoniale contrare, este cel al comunității legale, reglementat de art. 339-359 din Codul civil.

Partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei 

verighete

Articolul 358 din Codul civil stipulează că soții pot solicita partajul bunurilor comune în orice moment al căsătoriei, fără a fi necesară îndeplinirea unei condiții de timp. Procedura de partaj poate fi realizată pe cale amiabilă, prin intermediul unui notar public, sau pe cale judiciară, în caz de dezacord între soți.

În cadrul procedurii de partaj, se vor avea în vedere următoarele aspecte juridice:

i) Lichidarea comunității și determinarea masei partajabile – în conformitate cu art. 357 alin (1) Cod civil în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor;

ii) Stabilirea cotei-părți cuvenite fiecărui soț, în conformitate cu art. 357 din Codul civil, potrivit căruia în vederea efectuării partajului, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală;

iii) Evaluarea bunurilor la valoarea lor reală de la momentul partajului;

iv) Atribuirea bunurilor conform principiilor enunțate în art. 676 din Codul civil potrivit căruia:

(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.

(2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Este important de subliniat că, potrivit art. 358 alin. (4) din Codul civil, partajul efectuat în timpul căsătoriei nu conduce la încetarea regimului comunității legale, acesta continuând să se aplice bunurilor care nu au fost supuse partajului și celor dobândite ulterior.

Partajul bunurilor comune în caz de divorț

Discută cu un avocat divorț Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

În ipoteza divorțului, regimul comunității legale încetează de drept, în conformitate cu art. 355 din Codul civil. Acest fapt generează două consecințe juridice principale:

  1. Inaplicabilitatea ulterioară a regulilor specifice regimului comunității legale;
  2. Necesitatea lichidării comunității de bunuri.

Lichidarea comunității de bunuri implică următoarele etape procedurale:

  • determinarea masei partajabile;
  • stabilirea cotei-părți ce revine fiecărui soț, conform art. 357 din Codul civil;
  • efectuarea partajului propriu-zis, cu respectarea dispozițiilor art. 676 din Codul civil.

Modalitățile de realizare a partajului, potrivit art. 676 din Codul civil, sunt:

a) partajul în natură;

b) atribuirea integrală a bunului către unul dintre soți, cu obligația plății unei sulte;

c) vânzarea bunului și împărțirea prețului obținut.

În conformitate cu art. 680 din Codul civil, efectele partajului se produc:

  • în cazul partajului voluntar, de la data încheierii actului de partaj, deci de la data autentificării convenției de partaj de către notarul public;
  • în cazul partajului judiciar, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Situația bunurilor proprii

Este important să se facă distincția între bunurile comune și cele proprii ale soților. Articolul 340 din Codul civil enumeră categoriile de bunuri proprii, printre care se numără:

a) bunurile dobândite prin moștenire;

b) bunurile dobândite prin donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat.

Aceste bunuri nu fac obiectul partajului, rămânând în proprietatea exclusivă a soțului titular.

În concluzie, legislația română nu impune o durată minimă a căsătoriei pentru a proceda la împărțirea bunurilor comune ale soților. Partajul poate fi solicitat în orice moment, fie în timpul căsătoriei, fie ca urmare a divorțului, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie.