Insolvență vs faliment

Ce este insolvența?

Insolvența este starea care caracterizează patrimoniul unei societăți care nu dispune de suficiente fonduri bănești pentru a-și achita datoriile certe, lichide și exigibile.  Insolvența se prezumă relativ în situația în care societatea nu achită datoria sa față de un creditor în termen de cel mult 60 de zile de la scadență.

Procedura de insolvență

Procedura de insolvență este reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. În vederea deschiderii acestei proceduri atât societatea debitoare, cât și  creditorii pot adresa o cerere tribunalului specializat de la sediul societății, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv societatea are datorii certe, lichide și exigibile în cuantum de 50.000 Lei.

În cazul în care salariații societății sunt cei care adresează instanței cererea de deschidere a procedurii de insolvență, cuantumul minim al creanței certe, lichide și exigibile care justifică cererea trebuie să fie egală cu cel puțin 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

În esență, procedura de insolvență este o procedură de executare silită colectivă al cărui scop este acela de a acoperi datoriile societății.

Având în vedere caracterul său esențialmente colectiv, deschiderea procedurii de insolvență are ca efect suspendarea tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare, inclusiv a celor de executare silită, îndreptate împotriva societății debitoare pentru valorificarea unor drepturi de creanță născute anterior. Practic, orice persoană care pretinde o creanță de la societatea debitoare, trebuie să formuleze o cerere de înscriere la masa credală, indiferent dacă anterior deschiderii procedurii de insolvență a demarat o acțiune în instanță împotriva debitoarei sau chiar o procedură de executare silită în baza unei hotărâri judecătorești definitive prin care societatea a fost obligată la plata unei sume de bani.

Cu toate acestea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede anumite excepții de la efectul suspendării de drept al acțiuni judiciare și extrajudiciare ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență. Așadar nu sunt supuse suspendării:

,,a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;

1. b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
2. c) procedurile extrajudiciare aflate pe rolul comisiilor sportive din cadrul federaţiilor sportive care funcţionează potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiect denunţarea unilaterală a contractelor individuale de muncă sau convenţiilor civile ale sportivilor şi sancţiuni sportive aplicabile în această situaţie sau orice alte litigii având ca obiect dreptul sportivului de a participa la competiţie.”

Totodată, nu sunt supuse suspendării nici acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului născute după data deschiderii procedurii. În conformitate cu art. 75 alin. (3) din Legea 85/2014 pentru astfel de acțiuni se va putea formula o cerere de plată în dosarul de insolvență care va trebui transmisă cu confirmare de primire, urmând a fi analizată de administratorul judiciar în termen de 15 zile de la data recepționării.

După data deschiderii procedurii de insolvență nu va curge nicio dobândă, majorare sau penalitate de întârziere aferentă creanțelor născute anterior deschiderii procedurii.

Ca efect al deschiderii procedurii de insolvență, societatea debitoare intră în perioada de observație, ceea ce înseamnă că activitatea acesteia se află sub supravegherea administratorului judiciar și al judecătorului sindic, în dosarul de insolvență fiind stabilite termene de control la care judecătorul verifică stadiul procedurii și legalitatea măsurilor dispuse de administratorul judiciar.

Practic, în perioada de observație societatea își va putea continua activitatea însă numai sub supravegherea sau conducerea administratorului judiciar, după cum s-a dispus sau nu ridicarea dreptului de administrare.

În termen de 20 de zile de la deschiderea procedurii de insolvență administratorul judiciar întocmește un raport prin care propune continuarea perioadei de observație sau intrarea în procedura de faliment a societății debitoare.

În prima ipoteză, dacă ulterior se votează un plan de reorganizare, societatea va intra în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce înseamnă că aceasta își va continua activitatea, însă va trebui să respecte obiectivele asumate prin plan. Executarea planului de reorganizare se face pe o perioadă de trei ani, existând însă posibilitatea prelungirii acestuia, cu condiția ca durata totală să nu depășească 5 ani de la data confirmării.

În cea de-a doua ipoteză, dacă prin raportul întocmit, administratorul judiciar propune intrarea debitoarei în procedura de faliment, judecătorul sindic va decide în consecință, dacă va constata incidența vreuneia dintre ipotezele de la art. 38 alin. (2) din Legea 85/2014, respectiv:

Ø  societatea nu are niciun bun în patrimoniu;

Ø  documentele contabile ale societății nu pot fi găsite;

Ø  societatea nu mai are organe de administrare sau acestea nu mai pot funcţiona;

Ø  nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social/profesional (ex. are sediul social expirat).

Cât costă insolvența unei firme?

Cererile de deschidere a procedurii de insolvență se timbrează cu 200 de Lei, însă demersul poate implica și alte costuri, cum ar fi spre exemplu onorariul avocațial în ipoteza în care pentru redactarea cererii persoana interesată apelează la serviciile unui avocat.

Din perspectiva societății debitoare insolvența societății poate presupune și alte costuri, având în vedere că toate cheltuielile ocazionate de această procedură se suportă din averea societății. Cu titlu exemplificativ amintim următoarele cheltuieli: retribuția administratorului/lichidatorului judiciar, cheltuielile legate de evaluarea și valorificarea eventualelor bunuri aflate în patrimoniul societății, cum ar fi spre exemplu onorariu evaluator, anunțuri de publicitate cu organizarea licitațiilor publice și orice alte costuri generate de instrumentarea procedurii.

În situația în care nu este posibilă acoperirea cheltuielilor din resursele existente în patrimoniul societății, cheltuielile avansate de lichidatorul judiciar în vederea instrumentării procedurii vor fi suportate din fondul de lichidare.

Cât durează insolvența unei firme?

Durata procedurii de insolvență variază după cum societatea se află în reorganizare judiciară sau în procedura de faliment.

Astfel, durata procedurii de reorganizare judiciară este de 3 ani de la data confirmării planului de reorganizare, putând fi prelungită astfel încât durata totală să nu depășească 5 ani.

În cazul procedurii de faliment legea nu impune o limitare, practic aceasta durează până în momentul în care se lichidează toate bunurile societății. Acest demers poate dura, în funcție de particularitățile speței, câteva luni sau chiar câțiva ani, depinzând inclusiv de natura, caracteristicile sau starea bunurilor ori de prețul de vânzare a acestora aprobat de adunarea creditorilor.

În ipoteza în care societatea nu are bunuri în patrimoniu și nici creanțe de recuperat, procedura durează de regulă câteva luni, în majoritatea situațiilor nedepășind 1 an, însă acest aspect depinde și de nivelul de încărcare al instanțelor, respectiv de modalitatea în care judecătorul sindic stabilește termenele de control.

Ce înseamnă insolvența pentru angajați?

Deschiderea procedurii de insolvență presupune ca premisă existența unei situații financiare precare a societății. Astfel, în funcție de posibilitățile reale de redresare a activității societății este posibil ca aceasta:

Ø  să își păstreze toți angajații, pentru a-și continua activitatea în cazul confirmării unui plan de reorganizare ori

Ø  să procedeze la concedieri individuale sau colective, în situația în care măsura se impune pentru continuarea activității, ori în situația în care nu întrevede nicio posibilitate de reorganizare și se intră în faliment.

În cea de-a doua ipoteză, după data deschiderii procedurii de insolvență lichidatorul judiciar va putea proceda la denunțarea contractelor individuale de muncă. În această situație se va acorda doar termenul legal de preaviz, chiar dacă în contractele individuale de muncă s-ar fi stipulat termene mai lungi.

Concedierea colectivă se va putea face doar cu respectarea dispozițiilor art. 69 – art. 74 din Codul muncii, fiind necesar în esență să se inițieze o procedură de consultare cu sindicatul.

În cazul concedierilor colective sindicatul sau reprezentanții salariaților după caz, pot propune măsuri în vederea evitării concedierilor, ori diminuării numărului salariaților concediați în termen de 10 zile de la recepționarea notificării, angajatorul având obligația de a răspunde 5 zile de la primire. În cazul concedierilor colective dispuse ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, termenele prevăzute de Codul muncii pentru transmiterea propunerilor, respectiv cel în care administratorul judiciar are obligația de a răspunde se reduc la jumătate.

În ceea ce privește creanțele constând în drepturi salariale născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, acestea se înscriu din oficiu în tabelul creanțelor de către administratorul judiciar, nefiind astfel necesar ca salariații să formuleze cereri în acest sens.

Acestea se vor plăti cu respectarea ordinii de prioritate prevăzută de art. 161 din Legea 85/2014, fiind a treia categorie de creanțe care se plătesc după acoperirea cheltuielilor aferente procedurii și după plata creanțelor provenind din finanțări acordate societății debitoare în perioada de observație pentru continuarea activității.

Pentru acoperirea creanțelor constând în drepturi salariale angajații se pot îndrepta și al Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, care oferă despăgubiri până la concurența a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare angajat.

Insolvență vs. faliment

Așa cum am amintit la începutul articolului, insolvența este starea care caracterizează patrimoniul unei societăți care nu dispune de suficiente fonduri bănești pentru a-și achita datoriile certe, lichide și exigibile. Astfel, o societate care nu are lichidități pentru a-și achita toate datoriile certe, lichide și exigibile sau care nu și-a achitat o astfel de datorie în termen de 60 de zile de la scadență se află în stare de insolvență.

Deschiderea procedurii de insolvență presupune deschiderea unui proces cu acest obiect care urmează a fi instrumentat de un administrator judiciar sub supravegherea judecătorului sindic. Ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, societatea debitoare intră în perioada de observație, urmând ca ulterior să intre succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Falimentul, ca modalitate a procedurii de insolvență, este de asemenea o procedură judiciară de executare silită colectivă în cadrul căreia se lichidează patrimoniul societății debitoare în scopul acoperirii datoriilor și se finalizează prin radierea societății din registrul comerțului.

Procedura falimentului

Procedura falimentului poate debuta la cererea societății, dar și la cererea creditorilor sau la propunerea lichidatorului judiciar, atunci când după deschiderea procedurii insolvenței se constată incidența vreuneia dintre ipotezele de la art. 38 alin. (2) din Legea 85/2014 sau nu se propune în termenul legal un plan de reorganizare, ori dacă acesta deși a fost propus, votat și confirmat, eșuează.

Ca urmare a deschiderii procedurii de faliment se ridică dreptul de administrare a societății debitoare, activitatea acesteia urmând a fi condusă de lichidatorul judiciar.

În vederea atingerii scopului acestei proceduri, care este acela de a se lichida averea debitoarei în vederea datoriilor, lichidatorul judiciar va proceda la inventarierea bunurilor, urmând ca ulterior acestea să fie evaluate și valorificate. Vânzarea bunurilor se realizează în baza unei strategii votate de adunarea creditorilor.

Fiind o procedură colectivă și concursuală, pentru valorificarea creanțelor deținute împotriva societății debitoare, născute anterior deschiderii procedurii falimentului, creditorii trebuie să formuleze cereri de înscriere la masa credală cu respectarea termenelor stabilite în acest sens de judecătorul sindic. Pentru creanțele curente, adică cele născute după data deschiderii procedurii de faliment, se vor formula cereri de plată, acestea urmând a fi plătite cu prioritate față de cele înscrise în tabelul creanțelor.

Ce se întâmplă cu datoriile unei firme în faliment?

Din disponibilitățile obținute ca urmare a valorificării bunurilor sau din recuperarea eventualelor creanțe deținute de societate, se achită datoriile firmei în faliment cu respectarea ordinii de prioritate prevăzută de art. 161 din Legea 85/2014.

După ce bunurile debitoarei au fost lichidate, se va întocmi de către lichidatorul judiciar raportul final însoţit de situaţiile financiare finale. În termen de 30 de zile de la publicarea raportului se convoacă adunarea creditorilor, creditorii având dreptul de a formula obiecţiuni la acesta cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

La termenul de control judiciar, judecătorul va soluționa eventualele obiecțiuni și după caz va dispune aprobarea sau modificarea acestuia.

După aprobarea raportului final, lichidatorul judiciar va proceda la distribuirea sumelor aflate în patrimoniul debitoarei.

Dacă se constată, în orice stadiu al procedurii, că nu există fonduri suficiente în averea debitoarei pentru plata tuturor datoriilor și cheltuielilor administrative, iar creditorii, deși legal convocați în acest sens, nu își manifestă disponibilitatea de a avansa sume în vederea continuării demersurilor, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului. Practic în această situație datoriile societății vor rămâne neplătite.

Cu toate acestea, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întreaga datorie a societății debitoare să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă, prin oricare dintre faptele prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 85/2014.

În ipoteza admiterii cererii, executarea silită a persoanelor fizice responsabile pentru ajungerea societății în stare de insolvență se va realiza potrivit dreptului comun, de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

O firmă în faliment mai poate funcționa?

Deschiderea procedurii de faliment are ca efect dizolvarea societății debitoare, ceea ce reprezintă practic începutul încetării personalității juridice a acesteia, context în care continuarea activității normale nu este posibilă.

Această împrejurare nu se exclude însă,  de plano, posibilitatea desfășurării unor activități care înlesnesc procedura de lichidare, cu condiția ca acestea să fie aprobate de Adunarea Creditorilor.

Dacă aveți nevoie de un avocat specializat în drept civil, contactați echipa Blaj Law!