Prescripția răspunderii penale
ICCJ a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material. Posibilitatea invocării prescripției în dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată sau formulării contestației în anulare în dosarele penale soluționate definitiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis în cursul zilei de ieri, 25.10.2022, sesizările formulate de Curtea de Apel București și Curtea de Apel Brașov, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
,,Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept substanțial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului tempus regit actum” și ,,Dacă în aplicarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C.proc.pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.
În consecință, prin Decizia nr. 67/25.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, pe de o parte, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal și, pe de altă parte, că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
La acest moment, este bine cunoscut faptul că prin Decizia nr. 297/26.04.2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate cu care a fost învestită spre competentă soluționare și a statuat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea ,,oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul art. 155 alin. (1) C.pen., este neconstituțională.
Ulterior pronunțării Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale, optica jurisprudenței majoritare a fost aceea de a considera hotărârea instanței de control constituțional ca fiind una interpretativă și de a analiza dispozițiile legale referitoare la cauzele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în sensul reglementării din Codul penal din 1969. Ca atare, s-a considerat că interpretarea corectă în materie este cea potrivit căreia cursul termenului prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Cu toate acestea, chestiunile problematice privind modalitatea de interpretare și aplicare a textului art. 155 alin. (1) C.pen. nu au încetat să apară, aspect care generat o serie de sesizări a Curții Constituționale cu privire la prevederile textului de lege indicat.
Astfel, prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C.pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor. Drept urmare, la par. 73, s-a reținut că: ,,(…) în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă / extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (s.n).”
Cu alte cuvinte, în cadrul considerentelor Deciziei nr. 358/26.05.2022, instanța de control constituțional a tranșat coordonatele de interpretare ale primei hotărâri pronunțate, în raport de viciul de neconstituționalitate al art. 155 alin. (1) C.pen. de la acea dată.
După pronunțarea acestei hotărâri, direcția majoritară pe care instanțele de judecată au conferit-o manierei de interpretare și aplicare a prevederilor legale, în raport de cronologia actele normative emise, cu referire la prevederile din materia prescripției răspunderii penale și a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, a început să se cristalizeze. Totuși, anumite voci au apreciat în mod contrar, respectiv că instituția prescripției răspunderii penale nu antrenează aplicarea legii penale mai favorabile, încadrându-se în sfera instituțiilor de drept procedural, iar aceste împrejurări au condus inclusiv la sesizarea prealabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie penală.
Se mai impune a fi menționat că la data de 30 mai 2022 Guvernul României, în stilul său caracteristic, a emis OUG nr. 71/2022 prin care a pus în acord dispozițiile textului art. 155 alin. (1) C.pen. cu imperativele constituționale.
În prezent, astfel cum am precizat dintru început, prin Decizia nr. 67/25.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal.
În atare condiții, la acest moment, apar mai multe discuții în ceea ce privește soarta dosarelor penale aflate în curs de soluționare sau a dosarelor penale soluționate definitiv, în raport de succesiunea actelor normative amintite mai sus, cu accent pe momentul împlinirii termenului general al prescripției răspunderii penale.
Astfel:
În ceea ce privește dosarele penale aflate în curs de soluționare în care termenul de prescripție al răspunderii penale este împlinit, soluția este cea de încetare a procesului penal. Se impune ca instanțele de judecată să îndrepte eroarea produsă în anul 2018, prin interpretarea incorectă a hotărârii instanței de control constituțional, și să decidă în sensul practicii judiciare minoritare conturate ulterior publicării Deciziei nr. 297/26.04.2018, dar confirmate prin Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curții Constituționale și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, drept pentru care să constate faptul că, după publicarea hotărârii indicate până la data publicării Ordonanței de Urgență nr. 71/2022, nu au mai existat cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.
Cu privire la dosarele soluționate definitiv după pronunțarea Deciziei nr. 297/26.04.2018, în care termenele generale de prescripție a răspunderii penale erau împlinite, este deschisă posibilitatea formulării căii de atac a contestației în anulare.
În raport de dosarele penale în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 155 alin. (1) C.pen., este deschisă posibilitatea formulării căii de atac a revizuirii.
Consultă astăzi un avocat din Cluj specializat în drept penal.
