Uzufructuarul poate evacua proprietarul?

Blog

Pentru a putea răspunde la întrebarea dacă uzufructuarul poate evacua proprietarul, preliminar, este necesar să facem câteva precizări cu privire la stabilirea înțelesului noțiunii de „drept de uzufruct”, cine poate fi uzufructuar și ce drepturi și obligații are o persoană care în raport cu proprietarul imobilului.

Ce înseamnă drept de uzufruct?

În conformitate cu art. 703 din Codul civil, uzufructul reprezintă dreptul unei persoane de a folosi bunul unei alte persoane și de a culege fructele acestuia, la fel ca proprietarul bunului, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța. Mai explicit, uzufructuarul se va comporta la fel ca și proprietarul bunului, având aproape toate atributele dreptului de proprietate, cu excepția dreptului de dispoziție asupra bunului, adică, uzufructuarul nu va putea să vândă bunul, această prerogrativă aparținând exclusiv nudului proprietar.

Prin urmare, persoana care va stăpâni și va folosi bunul, se numește uzufructuar, urmând a culege fructele produse de acel bun în proprietatea sa, în timp ce, proprietrul bunului va rămâne numai cu un drept de dispoziție asupra respectivului bun, adică va fi un nud proprietar. Prin urmare, în urma constituirii unui drept de uzufruct, vor rezulta două drepturi, respectiv dreptul de nudă proprietate, care îi revine proprietarului și dreptul de uzufruct, care revine uzufructuarului. E important de precizat faptul că cele două drepturi vor fi distincte, nudul proprietar și uzufructuarul nefiind coproprietarii bunului.

Bunul care face obiectul unui drept de uzufruct poate fi un bun mobil sau unul imobil și ca regulă, va fi restituit nudului proprietar la încetarea uzufructului. Mai mult decât atât, Codul civil prevede, în mod expres, posibilitatea constituirii unui uzufruct asupra unor creanțe, asupra acțiunilor sau părților sociale corespunzătoare capitalului social al unei societăți comerciale ori chiar asupra unei rente viagere.

Discută cu un avocat din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Exemple de uzufruct se întâlnesc adesea în situația părinților care transferă dreptul de proprietate asupra locuinței în favoarea copiilor lor, însă cu grevarea unui drept de uzufruct viager asupra respectivului imobil, adică păstrează folosința bunul pe toată durata vieții acestora.

Cine poate fi uzufructuar?

Răspunsul la această întrebare îl deducem din prevederile legale privind durata uzufructului. În acest sens, la art. 708 din Codul civil se reglementează că uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager, adică se poate prevedea că uzufructuarul va putea folosi bunul respectiv pe întreaga durată a vieții sale. În schimb, dacă un drept de uzufruct a fost constituit în favoarea unei persoane juridice, va putea avea o durată maximă de 30 de ani, iar în situația în care părțile au stipulat prin contract o durată mai mare, se va reduce automat la 30 de ani.

Legea reglementează și situația în care dreptul de uzufruct a fost constituit fără a fi precizată durata acestuia. Astfel, în această situație, uzufructul va fi prezumat ca fiind viager pentru persoanele fizice sau, după caz, va fi prezumat ca încheiat pentru o durată de 30 de ani pentru persoanele juridice.

Prin urmare, observăm că un drept de uzufruct, va putea să fie constituit atât în favoarea unei persoane fizice, cât și în favoarea unei persoane juridice, urmând să fie considerat ca fiind încheiat pe o durată determinată, chiar și în ipoteza în care s-ar încheia pe durata vieții unei persoane.

Care sunt drepturile și obligațiile unui uzufructuar?

În esență, uzufructuarul are în raport cu proprietarul bunului atât drepturi cât și obligații. Astfel, conform prevederilor Codului civil, principalele drepturi ale uzufructuarului sunt următoarele:

  • dreptul de a folosi bunul în mod exclusiv, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia;
  • dreptul de a ceda bunul unei alte persoane, fără acordul nudului proprietar, atunci când părțile nu au stabilit o prevedere contrară;
  • dreptul de a închiria sau de a arenda bunurile primite în uzufruct;
  • dreptul de a-și apăra dreptul de uzufruct în instanță.

În ceea ce privește obligațiile uzufructuarului în raport cu proprietarul, acesta are:

  • obligația de a conserva substanța bunului, mai precis, trebuie să se îngrijească de bun la fel ca un proprietar pe toată durata uzufructului;
  • obligația de a respecta destinația bunurilor, cu excepția situației în care asigură o creștere a valorii bunului ori nu se prejudiciază în niciun fel interesele proprietarului;
  • obligația de a efectua reparațiile necesare pentru întreținerea bunului, în caz contrar, uzufructuarul va fi ținut să îl despăgubească pe proprietar pentru prejudiciile suferite;
  • obligația de a înștiința proprietarul cu privire la necesitatea efectuării reparațiilor mari;
  • obligația de a aduce la cunoștința proprietarului orice uzurpare a fondului și orice contestare a dreptului de proprietate;
  • obligația de a restitui bunul la încetarea uzufructului.

În ce context uzufructuarul poate evacua proprietarul?

Așa cum am arătat anterior, unul dintre principalele drepturi ale uzufructuarului privește faptul că acesta are folosința exclusivă a bunului. Obligația corelativă acestui drept care cade în sarcina proprietarului bunului vizează respectarea dreptului de folosință a bunului instituit în favoarea uzufructuarului. Astfel, în ipoteza în care proprietarul își încalcă această obligație, prin îngrădirea dreptului de folosință a uzufructuarului, acesta din urmă va putea să îl evacueze.

În acest sens, conform art. 705 din Codul civil,  uzufructuarul are la îndemână acțiunea confesorie de uzufruct, care va putea fi intentată și împotriva proprietarului. Astfel, uzufructuarul va putea solicita instanței de judecată să îi recunoască dreptul de uzufruct și să oblige proprietarul la restituirea stăpânirii materiale a bunului. Dreptul de a formula o acțiune confesorie de uzufruct este imprescriptibil.

În ipoteza în care dreptul de uzufruct se dobândește printr-un contract încheiat între părți, uzufructuarul va avea, pe lângă acțiunea confesorie de uzufruct, și o acțiune contractuală care poate fi utilizată numai împotriva nudului proprietar în situația în care acesta din urmă nu își respectă obligația de predare a bunului. Dreptul de a formula această acțiune va fi supus prescripției dreptului material la acțiune de 3 ani. Prin urmare, ținând cont de faptul că acțiunea confesorie este imprescriptibilă, ea rămâne cea mai eficientă formă de protecție a dreptului de uzufruct.