Arest la domiciliu – Sfatul avocatului

Ce înseamnă arest la domiciliu?

Arestul la domiciliu este măsura provizorie ce îi impune inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul în care locuiește fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta, pe o perioadă determinată de timp.

În ceea ce privește poziționarea printre dispozițiile Codului de Procedură Penală, arestul la domiciliu se plasează între controlul judiciar și arestul preventiv, relevând o atingere adusă libertății și vieții private mai gravă decât cea care rezultă dintr-un control judiciar pe cauțiune, dar mai blândă decât arestarea preventivă.

Cine dispune măsura preventivă de arest la domiciliu?

Măsura arestului la domiciliu poate fi luată de către:

• judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale;
• judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară;
• instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății.

Măsura de arest la domiciliu nu poate fi aplicată în cazul în care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie sau în cazul în care inculpatul a fost anterior condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare. În astfel de cazuri, dispunerea unei masuri mai severe este justificată, întrucât gradul de periculozitate incident în prezentele situații ar fi unul foarte ridicat în cazul în care inculpatul ar fi silit să locuiască cu victima sau în cazul în care inculpatul are antecedente penale în sensul evadării. Totuși s-a apreciat în mod just că interdicția din cel de-al doilea caz nu se aplică în cazul intervenirii reabilitării.

Arest la domiciliu – reguli

Conținutul măsurii arestului la domiciliu este reprezentat, în primul rând, de obligația inculpatului, limitată pe o perioadă determinată de timp, de a nu părăsi imobilul în care locuiește fără încuviințarea organului judiciar.

Alături de această interdicție, inculpatului îi revin și obligații auxiliare:

• să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;
• să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar.

De asemenea, este reglementată și posibilitatea de a dispune ca inculpatul, pe perioada de arest la domiciliu, să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Această obligație este una deosebit de invazivă și necesită o justificare solidă în baza unor motive întemeiate.

Se poate observa și o atenuare a regimului juridic strict impus de această măsură, în sensul în care inculpatului i se poate permite părăsirea imobilului:

1. pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, la chemarea acestora;
2. la cererea scrisă şi motivată a inculpatului, pentru a se prezenta la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate;
3. în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauza.

În ceea ce privește situațiile temeinic justificate la care face referire punctul al doilea, s-a constatat că se încadrează în această categorie și deplasarea la cabinetul avocatului în vederea pregătirii apărării sau la sediul parchetului sau instanței în vederea studierii dosarului.

Supravegherea respectării măsurii

Supravegherea se desfășoară pe toată durata măsurii preventive de arest la domiciliu și presupune întocmirea unui program de supraveghere care conține: modul de executare a măsurii, obligația de informare în situația părăsirii locuinței în cazuri de urgență și condițiile de părăsire, deplasare și revenire la locuință.

Ca urmare, pentru a verifica respectarea măsurii și a obligațiilor, organul de supraveghere efectuează vizite neanunțate, la orice moment din zi, la locuința inculpatului sau în locurile stabilite.

Art. 221 alin. (10) prevede posibilitatea organului de poliţie de a pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

Modificarea conținutului arestului la domiciliu

Având în vedere reglementările aferente măsurii de arest la domiciliu, se constată că nu există o prevedere care să permit modificarea conținutului obligațiilor. În ciuda acestui fapt, se observă că există situații în care modificarea nu poate fi exclusă, una dintre acestea fiind semnalată de practica judiciară. Astfel, în cazurile în care inculpatul nu mai poate locui din motive independente de voința sa în respectivul imobil, se va putea dispune de către judecător, schimbarea locului de executare a măsurii preventive.

Durata maximă a arestului la domiciliu. Prelungirea măsurii arestului la domiciliu

• În cursul urmăririi penale

Durata maximă pentru care se dispune măsura de arest la domiciliu este de 30 de zile, iar în privința prelungirii,  aceasta este posibilă numai în caz de necesitate, daca se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi. Fiecare prelungire a măsurii de arest la domiciliu nu poate să depășească 30 de zile. În toate cazurile, în cursul urmăririi penale, durata maximă a măsurii de arest la domiciliu, este de 180 de zile.

Judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să fie sesizat în vederea prelungirii măsurii de arest la domiciliu de către procuror cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, iar participarea procurorului și audierea inculpatului sunt obligatorii.

Conform art. 204 din Codul de procedură penală, împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau de la comunicare. Contestația împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de prelungire se soluționează înainte de expirarea măsurii, în caz contrar, măsura încetând de drept.

• În procedura de cameră preliminară și în cursul judecății

Măsura de arest la domiciliu se poate dispune pe o perioadă de cel mult 30 de zile, conform art. 222 alin. (12).

În condițiile în care arestul la domiciliu se prelungește în faza de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară și în faza de judecată, această măsură se va menține, dacă se constată legalitatea și temeinicia acesteia.

Astfel, în aceste etape va avea loc o procedură de verificare a măsurii preventive la primirea dosarului și pe parcurs, în mod periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile în ceea ce privește camera preliminară și 60 de zile în ceea ce privește judecata.

Cu privire la durata maximă în cadrul acestor etape se face trimitere la art. 239, care prevede respectarea unui termen rezonabil, ce nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata maximă în aceste proceduri nu poate depăşi 5 ani.

Evadarea din arest la domiciliu

Art. 221 alin. (11) din Codul de procedură penală prevede posibilitatea de înlocuire a măsurii preventive de arest la domiciliu cu una mai severă, și anume cea a arestului preventiv. În acest sens, în cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura de arest la domiciliu sau obligaţiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, va putea opera înlocuirea măsurii cu arestul preventiv.

Având în vedere reglementarea unor forme asimilate a evadării și anume:

• neprezentarea nejustificatăa persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
• părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere,

s-a pus problema posibilității de a reține infracțiunea evadării în sarcina inculpatului în cazul părăsirii de către acesta a imobilului în care execută arestul la domiciliu. Deși doctrina nu este unanimă cu privire la acest subiect, considerăm că o abordare în sensul înlocuirii măsurii de arest la domiciliu cu arest preventiv, concomitentă cu o condamnarea pentru infracțiunea evadării, ambele ca urmare a aceleași fapte,  contravine rigorilor dreptului penal. De asemenea, această încălcare a prevederilor arestului la domiciliu nu se poate circumscrie niciuneia dintre formele evadării.

 

Fiecare caz de arest la domiciliu este unic, și detaliile pot face diferența între libertate și penalități severe. Obțineți consiliere juridică specializată de la unul dintre avocații cu experiență în drept penal din echipa Blaj Law!