Extrădarea cetățenilor români

Blog

Ce reprezintă extrădarea?

Într-o lume în care criminalitatea este din ce în ce mai răspândită, extrădarea joacă un rol deosebit de important, aceasta putând fi definită ca un act prin care un stat, pe teritoriul căruia s-a refugiat o persoană care a săvârșit o infracțiune sau care a fost condamnată pe teritoriul altui stat, o predă, la cererea acestuia din urmă, în vederea începerii urmăririi penale, a judecății sau în vederea punerii în executare a pedepsei la care a fost condamnată.

Extrădarea poate să fie activă sau pasivă. Astfel, vorbim despre extrădare activă atunci când un stat solicită extrădarea, în schimb, atunci când un stat acordă extrădarea, vom numi acest act ca fiind o extrădare pasivă.

Poate fi acordată extrădarea cetățenilor români care se află în România?

Regula generală instituită de art. 19 alin. (1) din Constituția României este potrivit căreia, cetățenii români nu vor putea să fie extrădați sau expulzați din România. Cu toate acestea, la alin. (2) se instituie o derogare de la această regulă, prin care se prevede posibilitatea extrădării cetățenilor români din România în baza convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate.

Pe lângă condițiile imperative amintite mai sus, legea 302/2004 la art. 20 instituie necesitatea de a fi îndeplinită și, cel puțin, încă una dintre următoarele condiții:

  • persoana a cărei extrădare este cerută domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
  • persoana a cărei extrădare se cere are și cetățenia statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
  • persoana a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

De asemenea, în ceea ce privește prima și ultima condiție, în situația în care extrădarea este cerută în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, se mai cere și condiția ca statul solicitant să dea asigurări suficiente referitoare la faptul că, în situația în care cetățeanul român va fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cetățeanul român extrădat va fi transferat înapoi în România în vederea executării pedepsei. Prin urmare, în aceste situații, extrădarea unui cetățean român într-un alt stat se realizează numai în scopul judecării acestuia, nu și în scopul executării pedepsei în statul solicitant.

În schimb, în cazul nerespectării condițiilor mai sus enunțate, cetățenii români nu vor putea fi extrădați de pe teritoriul României.

Discută cu un avocat din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

În ce situații se refuză extrădarea?

Legea prevede câteva motive obligatorii pentru care extrădarea va fi refuzată, precum și câteva motive facultative de refuz, lăsând la aprecierea instanței dacă va acorda extrădarea sau nu în astfel de situații. Prin urmare, art. 21 alin. (1) din că extrădarea va fi refuzată, în mod obligatoriu, în următoarele cazuri:

  • atunci când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau în cazul nerespectării oricărui alt instrument internațional pertinent și ratificat de România;
  • când există motive serioase să se creadă că extrădarea a fost solicitată în scopul urmării penale sau a pedepsirii unei persoane pe motive de discriminare;
  • în cazul în care situația persoanei riscă să se agraveze din cauza unuia dintre motivele de discriminare prevăzute de lege;
  • în situația în care cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaționale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
  • atunci când privește o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice;
  • când se referă la o infracțiune militară care nu constituie infracțiune de drept comun.

De asemenea, România nu va trece la extrădarea cetățeanului nici în situația în care atât în legislația statului român, cât și în legislația statului solicitant, se prevede că acțiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.

În ceea ce privește motivele facultative pentru care s-ar putea refuza extrădarea cetățenilor, acestea sunt prevăzute de art. 22 din Legea 302/2004 și constau în următoarele:

  • în situația în care fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs;
  • atunci când fapta pentru care s-a cerut extrădarea ar putea face obiectul unui proces penal în România;
  • în situația în care predarea persoanei a cărei extrădare se cere ar putea avea consecințe de o gravitată deosebită asupra persoanei, datorită vârstei sau a stării sale de sănătate.

Ce se întâmplă în situația în care statul român refuză extrădarea propriului cetățean ?

În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile privind extrădarea cetățeanului român, instanța română va respinge cererea de extrădare și va dispune punerea în libertate a persoanei. Cu toate acestea, statul român va fi obligat să supună cauza autorităților sale judiciare competente, astfel încât să poată fi exercitată urmărirea penală și judecata, în situația în care statul care a cerut extrădarea cetățeanului emite o cerere în acest sens.  Astfel că, statul solicitant va transmite statului român toate informațiile necesare privind infracțiunea care face obiectul extrădării persoanei.

În schimb, admiterea cererii de extrădare va avea ca efect remiterea persoanei solicitate autorităților din statul care solicită extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății ori în vederea executării pedepsei la care persoana a fost condamnată, respectând condiția la care am făcut referire anterior.

Care sunt drepturile pe care le au cetățenii români în contextul unei proceduri de extrădare derulate împotriva lor?

Există câteva drepturi fundamentale ale persoanei de care instanțele vor trebui să țină cont în momentul în care va fi analizată cererea de extrădare a unui cetățean.

În primul rând, trebuie să fie respectat dreptul persoanei de a nu fi supusă torturii, a tratamentelor sau a pedepselor inumane sau degradante, iar în situația în care persoana ar fi trimisă într-o țară în care ar fi într-un pericol real să fie supusă unor asemenea tratamente, se poate pune problema încălcării art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un alt drept deosebit de important de care instanțele române vor ține cont este dreptul de a nu fi supus discriminării în statul care solicită extrădarea. În această situație, dacă există indicii că anumite motive de discriminare constituie chiar temeiul pentru care persoana este cercetată penal, instanțele române vor avea obligația să refuze extrădarea persoanei.

Nici dreptul la respectarea vieții private și de familie nu este un drept de neglijat pentru instanța română învestită cu cererea de extrădare a cetățeanului român. Chiar dacă scopul extrădării este acela de a trage la răspundere persoana cu privire la infracțiunea comisă, instanța română trebuie să aibă în vedere că impactul pe care îl va avea admiterea cererii de extrădare asupra vieții de familie a persoanei care este solicitată, să nu fie disproporționat în raport de natura, gravitatea și vechimea infracțiunii care face obiectul cererii de extrădare.

Nu în ultimul rând, autoritățile judiciare române trebuie să țină cont și de respectarea dreptului la un proces echitabil, drept fundamental al procesului penal, având astfel îndatorirea de a se asigura că prin admiterea cererii de extrădare în statul solicitant, acest drept nu va fi încălcat.

Raportul dintre o procedură de extrădare și un mandat european de arestare emis împotriva aceleiași persoane

Prin Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între țările membre ale Uniunii Europene, mandatul european de arestare înlocuiește procedura extrădării, fiind prevăzut ca o procedură simplificată între statele membre în vederea predării unei persoane de către un stat membru, către statul membru solicitant, pentru a se putea efectua urmărirea penală împotriva acesteia ori pentru a se pune în executare o pedeapsă care a fost stabilită de o altă instanță.

Datorită acestui sistem eficient al extrădării persoanelor dintr-o țară a Uniunii Europene în alta, pentru a se evita, pe cât posibil, sustragerea de la tragerea la răspunderea penală, mandatul european de arestare a început să fie tot mai utilizat, fiind preferat de instanțele naționale ale statelor membre, în detrimentul procedurii de extrădare.