Neglijența în serviciu – Sfatul Avocatului

Blog

Reglementată în capitolul Infracțiuni de serviciu, la art. 298 din. Codul Penal, infracțiunea de neglijență în serviciu prevede:

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Infracțiunea de neglijență în serviciu presupune în principal:

  • existența unei calități speciale a subiectului activ – funcționar public;
  • neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuției de serviciu;
  • producerea unei pagube ori o vătămare a drepturilor și intereselor legitime;
  • raportul de cauzalitate dintre încălcarea atribuției și prejudiciu;
  • forma de vinovăție a culpei.

Neglijență în serviciu – elemente constitutive

Obiectul juridic al infracțiunii de neglijență în serviciu este reprezentat de protejarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice împotriva pagubelor rezultate din neexercitarea sau exercitarea defectuoasă de către funcționarii publici a atribuțiilor de serviciu, chiar și fără ca aceștia din urmă să acționeze cu intenție. De asemenea, prin această incriminare se protejează desfășurarea în condiții optime și legale a activității exercitate de către persoanele fizice sau juridice.

Discută cu un avocat specializat în drept penal din Cluj chiar astăzi.

Află cum te putem ajuta. Trimite-ne câteva detalii despre cazul tău iar un reprezentant al echipei noastre te va contacta în cel mai scurt timp posibil.

Discută cu un avocat

Infracțiunea de neglijență în serviciu presupune circumstanțierea subiectului activ, astfel încât calitatea specială a acestuia este cea de funcționar public, așa cum este aceasta reglementată la art. 175 Cod Penal. Conform alin. (2) al art. 175 în această categorie intră și persoanele asimilate funcționarilor publici, și anume persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Elementul material al infracțiunii constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu care cunoaște două modalități de realizare: fie prin neîndeplinirea atribuției de serviciu, fie prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia. Esențial în toate cazurile este ca atribuția în cauză să fie prevăzută printre îndatoririle de serviciu a persoanei vizate.

Urmarea imediată a acestei fapte este dată de producerea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice.

Legătura de cazualitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs va trebui dovedită în toate cazurile.

Cu privire la forma de vinovăție cerută de norma de incriminare, fapta trebuie comisă din culpă cu sau fără prevedere. Această formă de vinovăție presupune faptul că  subiectul activ prevede posibilul rezultat, dar se bazează pe elemente obiective ca acesta nu se va produce sau nu prevede survenirea urmării, deși trebuia și putea să prevadă.

Luând în considerare forma de vinovăție incidentă în cazul infracțiunii de neglijență în serviciu, tentativa nu este posibilă.

Pedeapsa prevăzută de lege este alternativă și poate fi aplicată atât amenda, cât și închisoarea. Limitele speciale de individualizare a pedepsei închisorii sunt 3 luni, respectiv 3 ani.

Infracțiunea de neglijență în serviciu a făcut și obiectul unei excepții de neconstituționalitate, iar ca urmare a Deciziei nr. 518/2017, Curtea Constituțională a decis, cu unanimitate de voturi că, prevederile art. 298 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.

Neglijență în serviciu jurisprudență

În jurisprudență s-a recurs frecvent la schimbarea încadrării juridice dintre abuz în serviciu și neglijență în serviciu. Distincția dintre cele două infracțiuni se găsește la nivelul laturii subiective, prin forma de vinovăție. Abuzul în serviciu presupune existența intenției directe sau eventuale, sens în care făptuitorul prevede și dorește sau acceptă producerea rezultatului.

Analiza formei de vinovăție se face de la caz a caz, raportat la situația concretă a făptuitorului. Într-o speță Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din abuz în serviciu în neglijență în serviciu, întrucât din conduita făptuitorului se desprinde forma de vinovăție a intenției. Instanța a reținut că raportat la calitatea de executor judecătoresc a inculpatului și pregătirea juridică specifică profesiei sale, acesta nu avea cum să se afle în eroare atunci când a crezut că hotărârea pe care o pune în executare este una definitivă. Astfel, acesta a decis să încalce condițiile legale pentru efectuarea executării silite și astfel și-a încălcat în mod vădit atribuțiile de serviciu.

Plângere penală neglijență în serviciu

Conform Codului de Procedură Penală, plângerea penală poate fi introdusă de orice persoană fizică sau juridică căreia i-a fost cauzat un prejudiciu sau i-au fost încălcate drepturile sau libertățile prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuției de serviciu. Aceasta se introduce personal,  prin reprezentant sau prin mandatar special.

Termenul pentru introducerea plângerii prealabile este de 3 luni, care se calculează de la data la care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

Plângerea poate fi retrasă până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare și are ca efect înlăturarea răspunderii penale, iar ca urmare făptuitorul nu va mai fi condamnat. Retragerea are caracter irevocabil și produce efecte in personam.

Cu toate acestea, făptuitorul poate să ceară continuarea procesului penal pentru a-și dovedi nevinovăția.

Prescripție neglijență în serviciu

Infracțiunea de neglijență în serviciu face parte din categoria infracțiunilor prescriptibile. Ca urmare, îndeplinirea termenului de prescripție a răspunderii penale va duce la înlăturarea răspunderii penale, iar făptuitorul nu va mai răspunde pentru fapta sa. Astfel, dacă procesul nu a început, acesta nu va mai începe, iar dacă a început, el va înceta.

Termenul de prescripție curge de la data săvârșirii infracțiunii și se calculează în raport de aceasta.  Astfel, pentru pedepsele mai mari de 1 an, dar mai mici de 5 ani, cum este și cazul neglijenței în serviciu, termenul de prescripție este de 5 ani de la data săvârșirii faptei.

Și în acest caz, persoana acuzată poate cere continuarea procesului pentru a-și dovedi nevinovăția. În cazul în care prin administrarea probelor va reieși faptul că acesta este nevinovat, instanța va dispune achitarea. Totuși, dacă el va fi găsit vinovat, va interveni prescripția răspunderii penale, iar făptuitorul nu va răspunde.