Tulburare de Posesie: Înțelegerea Infracțiunii și Implicațiile Legale

Art 256 Cod Penal 

Infracțiunile contra patrimoniului sunt prevăzute și sancționate prin articolele 228-256 Cod Penal, care reglementează infracțiuni precum: furtul, înșelăciunea, distrugerea, tulburarea de posesie și altele.

Alin. (1) art 256 Cod Penal incriminează infracțiunea de tulburare de posesie, mai exact:„Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

Tulburare de posesie – elemente constitutive 

La nivelul laturii obiective, textul prevede următoarele modalități de comitere, mai exact, ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unui imobil aflat în posesia altuia, prin violență sau amenințări sau prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar. 

Arătăm că nu se poate reține incidența infracțiunii de tulburare de posesie atunci când ocuparea se realizează în lipsa unor conduite constând în acte de violență fizică sau amenințări, fiind necesar ca actele de executare să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 193 Cod Penal care incriminează infracțiunea de Loviri și alte violențe și la art. 206 Cod Penal care incriminează infracțiunea de Amenințare.  

Desființarea sau strămutarea semnelor de hotar reprezintă orice conduită prin care acestea sunt înlăturate din poziția lor inițială sau chiar distruse, în scopul de a elimina rolul acestora de a stabili limitele dintre  imobilele vecine.

În lipsa identificării acestor elemente constitutive și în funcție de împrejurările concrete ale situației existente între posesor și terți, acesta poate promova în instanță o acțiune posesorie sau în răspundere civilă delictuală pentru apărarea intereselor sale, litigiul dintre părți intrând sub incidența dreptului civil. 

Încălcare limită de proprietate  

Situația premisă a comiterii faptei de tulburare de posesie este existența unui imobil aflat în posesia unei persoane  – nu neapărat și în proprietatea acesteia –  care este ocupat  în întregime sau în parte, în mod abuziv, de către o altă persoană. Cu privire la conținutul efectiv al ocupării, aceasta trebuie să se întindă pe o durată prelungită în timp, încălcarea limitelor de proprietate printr-o simplă pătrundere, neatrăgând incidența dreptului penal.

În conformitate cu soluțiile jurisprudențiale în materia apărării posesiei ca stare de fapt, majoritatea litigiilor în cazul infracțiunii de tulburare de posesie sunt soluționate în cadrul proceselor civile prin aplicarea prevederilor legale aparținând acestei ramuri de drept.

Materia dreptului penal este guvernată de principiul minimei intervenții (principiul subsidiarității) care limitează aplicarea unor sancțiuni penale doar atunci când valoarea socială nu poate fi apărată eficient pe calea altor ramuri de drept. De aceea, infracțiunea de tulburare de posesie impune existența mai multor condiții cumulative, în lipsa cărora nu va fi incidentă, fiind desigur, chiar și disproporționată aplicarea unor sancțiuni penale. 

Tulburare de posesie teren 

Infracțiunea de tulburare de posesie – poziționată în cadrul infracțiunilor contra patrimoniului –  nu urmărește apărarea dreptului de proprietate asupra unui bun, ci posesia ca stare de fapt.

Raportat la obiectul material al infracțiunii de tulburare de posesie, se impune a fi menționat că noțiunea de imobil nu trebuie interpretată în sensul de imobil afectat de destinația de locuință a unei persoane. În sensul normei de incriminare, prin imobil se înțelege un imobil teren sau imobil constând într-o construcție nefinalizată și nelocuită, aceasta protejând posesia acelor spații care exced noțiunii de domiciliu în sensul dreptului penal și exclud totodată reținerea infracțiunii de violare la domiciliu. 

Cine constată tulburarea de posesie?

Infracțiunea de tulburare de posesie face parte din categoria infracțiunilor care se urmăresc la plângere prealabilă a persoanei vătămate în conformitate cu alin. (2)  art 256 Cod Penal:„Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

Altfel spus, în cazul în care o persoană consideră că este victima infracțiunii de tulburare de posesie, aceasta trebuie să formuleze o plângere prealabilă în vederea sesizării organelor judiciare penale. Prin urmare, organele de urmărire penală nu pot acționa contrar voinței persoanei vătămate prin punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu, sub sancțiunea nulității tuturor actelor efectuate în acest sens. 

 Conform art. 296 Cod de Procedură Penală: „(1) Plângerea prealabila trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul sau legal a aflat despre săvârșirea faptei.

(3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.

(4) Plângerea prealabilă greșit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.

(5) Plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.”

Menționăm că, ulterior, persoana vătămată poate proceda la retragerea plângerii prealabile până la pronunțarea unei hotărârii definitive, devenind astfel incidentă o cauză care înlătură răspunderea penală și care are ca efect clasarea sau încetarea procesului penal.

Contactați-ne pentru o consultanție juridică detaliată și asigurați-vă că drepturile dumneavoastră sunt protejate eficient. Sunați acum sau completați formularul de contact pentru a discuta cu un avocat specializați în drept penal.