Infracțiuni contra patrimoniului

De ce ar trebui să te asiste un avocat specializat în drept penal în fața organelor de urmărire penală sau în fața instanței de judecată?

Consultarea unui avocat specializat în drept penal este esențială pe toată durata procesului penal, în special în cazul infracțiunilor împotriva patrimoniului, având în vedere pedepsele severe pentru acest tip de infracțiuni, care pot ajunge până la 10 ani de închisoare, pentru furt calificat. 

Avocații noștri cu experiență extinsă în domeniul dreptului penal au o vastă experiență în gestionarea infracțiunilor contra patrimoniului și vă pot furniza asistența specializată necesară pentru a formula cea mai eficace apărare în fața instanței, contribuind astfel la protejarea intereselor dumneavoastră în cadrul complexului proces penal.

 

Ce sunt infracțiunile contra patrimoniului și care sunt acestea?

Infracțiunile contra patrimoniului sunt cele prin care este protejat patrimoniul, fiind ocrotit atât dreptul de proprietate, cât și posesia sau detenția bunului (chiar și detenția precară). Spre exemplu, în cazul furtului, posesia de bună-credință este protejată chiar și împotriva proprietarului. 

Acestea sunt reglementate în cadrul titlului II din Partea Specială a Codului penal (articolele 228- 2561) iar printre acestea se numără furtul, tâlhăria, înșelăciunea, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă și altele. 

 

Furtul

Infracțiunea de furt este incriminată de art. 228 din Codul penal, potrivit căruia se pedepsește „luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a şi-l însuși pe nedrept“. Fapta poate fi comisă de către orice persoană fizică sau juridică, inclusiv de proprietarul bunului. Partea vătămată poate fi orice persoană (fizică sau juridică) din a cărei proprietate/posesie/detenție a fost sustras bunul.

Obiectul furtului poate fi orice bun mobil corporal, inclusiv înscrisuri, sau orice energie cu valoare economică (în această categorie nu sunt incluse energiile regenerabile, care nu se consumă prin sustragere, precum energia solară sau eoliană). Mai mult, și bunurile ilicite precum armele sau droguri pot fi obiectul acestei infracțiuni. Înscrisurile pot constitui și ele obiect material al furtului nu pentru valoarea lor patrimonială (a suportului pe care sunt tipărite în sine), ci pentru valoarea probatorie sau importanța textului înscris. 

Totodată, paguba nu trebuie să fie neapărat patrimonială (poate fi furat un înscris cu valoare sentimentală) însă în general, bunul trebuie să aibă o minimă valoare economică – raportată la bunul pe care autorul a vrut să îl sustragă.

Această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, și admite tentativa. Formele agravante ale furtului sunt incluse în cadrul infracțiunii de furt calificat (articolul 229 Cod penal), care se pedepsește cu închisoare de până la 10 ani. Printre modalitățile de comitere a furtului calificat se numără furtul săvârșit pe timpul nopții, prin violare de domiciliu și cel comis de o persoană înarmată.

Tâlhăria

Infracțiunea de tâlhărie este incriminată de art. 233 din Codul penal, potrivit căruia se pedepsește „furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea“.

Fapta poate fi comisă de către orice persoană fizică sau juridică (inclusiv de către proprietar), iar persoana vătămată poate fi orice persoană (fizică sau juridică) din a cărei proprietate/posesie/detenție a fost sustras bunul.

Actul de executare are un conținut complex format din furt (ca acțiune principală) și acțiunea de constrângere prin violență/amenințare (în subsidiar). Aceste două componente trebuie comise în aceeași împrejurare, cea de-a doua fiind comisă în scopul luării bunului sau de a asigura scăparea.  

Această infracțiune absoarbe infracțiunea de loviri sau alte violențe, amenințarea și lipsirea de libertate (în cazul punerii victimei în stare de inconștiență). Totodată, este necesar ca starea de inconștiență a victimei să fi fost provocată de către autor și să nu fie preexistentă.

Tâlhăria se pedepsește cu închisoare între 2 și 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, și admite forma tentată. Formele agravante ale tâlhăriei sunt incluse în cadrul infracțiunii de tâlhărie calificată (articolul 234 Cod penal), care se pedepsește cu închisoare de până la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Printre modalitățile de comitere a tâlhăriei calificate se numără tâlhăria săvârșită în timpul nopții, prin violare de domiciliu și cea comisă profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate.

Înșelăciunea

Infracțiunea de înșelăciune este incriminată de art. 244 din Codul penal, potrivit căruia se pedepsește „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă“. 

Fapta poate fi comisă de către orice persoană fizică sau juridică. Obiectul material poate fi atât un bun mobil cât și unul imobil. Înșelăciunea în forma consumată e compusă din 3 etape:

1. Inducerea în eroare a unei persoane – constă în conduita autorului de a realiza o imagine deformată a realității în conștiința părții vătămate, indiferent prin ce mijloc se realizează aceasta (oral, scris și altele). Fapta nu poate fi comisă prin omisiune, deci autorul trebuie să aibă o conduită activă (cu excepția relațiilor dintre profesioniști și consumator – în cadrul unor obligații legale de a divulga o informație). Această inducere în eroare trebuie să se refere la realități din trecut și prezent, care să poată fi verificate obiectiv.
2. Inducerea în eroare să determine o conduită autopăgubitoare din partea părții vătămate (să determine producerea unei pagube) – prin remiterea unui bun, renunțarea la un drept, plată nejustificată. Această conduită trebuie să producă în mod direct paguba și poate fi realizată nu doar de partea vătămată, ci și de un reprezentant.
3. O etapă facultativă – îmbogățirea autorului. E suficient ca, în urma acțiunii de inducere în eroare, partea vătămată să sufere un prejudiciu iar autorul infracțiunii să acționeze în scopul obținerii unui folos patrimonial injust.

Această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și admite tentativa (dacă există o acțiune de inducere în eroare dar prejudiciul nu s-a produs). În conținutul acestei infracțiuni, alineatul (2) prevede o circumstanță agravantă: „Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase“ care se pedepsește cu închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Gestiunea frauduloasă

Infracțiunea de gestiune frauduloasă este incriminată de art. 242 din Codul penal, potrivit căruia se pedepsește „pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri“. 

Fapta poate fi comisă de către persoana (fizică sau juridică) care are calitatea de administrator, gestionar sau custode al bunului altuia. 

Obiectul material poate fi orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care face parte din patrimoniul unei persoane.

Actul de executare al infracțiunii de gestiune frauduloasă constă în provocarea unei pagube (prin acțiune sau inacțiune) produsă pe parcursul administrării sau conservării bunurilor din patrimoniul părții vătămate.

1. Administrarea bunurilor – presupune activități specifice naturii bunurilor în cauză (poate presupune inclusiv posibilitatea încheierii unor acte de dispoziție asupra bunului)
2. Conservarea bunurilor – constă în luarea unor măsuri ce au ca scop menținerea valorii bunurilor (se evită deteriorarea)

Pentru ca fapta să fie tipică, este esențială calitatea de reprezentant/ administrator, însoțită de producerea unei pagube.Această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar tentativa nu este incriminată.

În conținutul acestei infracțiuni, alineatul (2) prevede o circumstanță agravantă: „Când fapta […] a fost săvârșită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora“ pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Mai mult, când faptele prevăzute la alin. (1) și (2) se săvârșesc în scopul de a dobândi un folos patrimonial, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.