Delapidarea
În acord cu dispozițiile art. 295 din Codul penal, delapidarea reprezintă însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. Pedeapsa pentru infracțiunea în discuție fiind închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Totodată, dispozițiile în materie specifică că tentativa la infracțiunea de delapidare se pedepsește.
Delapidarea este plasată în Codul penal în categoria infracțiunilor de serviciu și se impune a fi făcută mențiunea potrivit căreia, pentru bifarea condițiilor sale de existență, este necesar ca făptuitorul să aibă sarcina de a gestiona sau administra anumite bunuri sau valori pe care și le însușește, folosește sau trafichează, în interesul său ori pentru altul.
Reglementarea actuală prevede mai multe modalități normative de comitere a infracțiunii de delapidare. Astfel cum reiese din prevederile art. 295 din Codul penal în vigoare, modalităţile de săvârşire a faptei descrise în textul de lege sunt ,,însuşirea”, ,,folosirea”şi ,,traficarea”.
Elementul material al infracțiunii poate fi realizat prin însuşirea bunurilor aflate în gestiune în baza atribuţiilor de serviciu.
De asemenea, fapta poate fi comisă prin folosirea de bani, valori sau alte bunuri. Această variantă presupune o întrebuințare temporară a bunului, acesta fiind readus ulterior în patrimoniul unității unde se realizează acte de gestiune.
Nu în ultimul rând, fapta poate fi comisă prin traficarea bunurilor ce presupune supunerea temporară a acestora anumitor operațiuni în urma cărora făptuitorul își însușește profitul realizat.
Este important de precizat că, în măsura în care se comit atât acțiuni de însușire, folosire, traficare, nu se va reține un concurs de infracțiuni, ci o singură infracțiune deoarece fapta are un conținut alternativ.
De altfel, după cum afirmă unii autori: ,,Se consideră că pentru a se concluziona că lipsa în gestiune este rezultatul săvârşirii unei delapidări, este necesar ca această împrejurare să fie coroborată cu alte împrejurări din care să rezulte neîndoielnic că gestionarul a săvârşit fapta incriminata de art. 295 C. pen. Dacă nu există nicio probă concludentă care să confirme vinovăţia făptuitorului cu privire la una din acţiunile descrise de verbum regens, nu se poate reţine în sarcina sa această infracţiune. Se știe că lipsurile din gestiune se pot datora unor cauze variate, iar dacă organele de urmărire penală nu au stabilit în care din cele trei modalităţi alternative descrise de legiuitor prin norma de incriminare (însuşire, folosire sau traficare) sau asupra cărui obiect material (bani, valori sau alte bunuri) ar fi acţionat inculpatul, în sarcina acestuia nu se poate reţine infracţiunea de delapidare. În situaţia în care s-a dovedit că o parte chiar importantă, din lipsa în gestiune se datorează delapidării, partea pentru care nu se poate face dovada însuşirii, folosirii sau traficării nu poate fi socotită ca delapidată numai pentru că s-a probat sustragerea unei părți din valorile aflate în gestiune, deoarece s-ar contraveni principiului după care vinovăţia în penal nu se prezumă, ci trebuie dovedită.”
Totodată, meționăm și faptul că infracțiunea prezintă o formă agravată, și anume, ipoteza în care fapta produce consecințe deosebit de grave, respectiv o pagubă de peste 2.000.000 lei, astfel cum prevede art. 309 din Codul penal. Dacă se constată comiterea faptei în atare condiții, atunci limitele speciale ale pedepsei se vor majora cu jumătate.
Avocații echipei Blaj Law oferă consultanță și reprezentare juridică pentru astfel de situații. Contactează-ne acum!
